Procurorul Lumința Șega, cea care în aprilie 2003 a cerut, în dosarul FNI, extinderea cercetărilor împotriva lui Sorin Ovidiu Vîntu, sub aspectul săvârșirii a nu mai puțin de șase infracțiuni pedepsite de Codul Penal: instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, uz de fals, fals în declarații, instigare la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată și, cea mai gravă, spălare de bani, a murit, așa cum se știe, în condiții extrem de suspecte. S-a vorbit despre o intoxicare lentă cu aluminiu care a dus în final la moartea violentă a Luminiței Șega, în dureri groaznice, după cum au descris membrii familiei acesteia.
Având în vedere semnele de întrebare legate de moartea suspectă a procurorului Șega, Parchetul de pe lângă Tribunalul București ne-a comunicat, în urma unei solicitări făcute de ziarul „Curentul“, că „la Parchetul de pe lângă Tribunalul București se află înregistrat un dosar penal având ca obiect decesul numitei ȘEGA LUMINIȚA, dar întrucât se află în faza actelor premergătoare, nu vă putem oferi alte relații“. Rezultatele anchetei procurorilor sunt desigur așteptate cu nerăbdare atât de membrii familiei procurorului Șega cât și de opinia publică, întrucât, așa cum am precizat, moartea acesteia a suscitat dezbateri ample și numeroase semne de întrebare privind cauza decesului.
Luminița Șega a fost înlocuită din dosarul FNI de către procurorul general Ilie Botoș, care l-a preferat pentru această anchetă pe procurorul Irinel Păun, cel care l-a scos frumușel pe SOV din dosar invocând un accident casnic al acestuia.
După ce procurorului Șega i s-au luat marile dosare în care a fost implicat SOV (FNI, FNA, Banca Agricolă, BID), anchetele au fost finalizate de către alți colegi, prin spargerea dosarelor în mai multe bucăți și disjungerea celor care-l priveau pe SOV, ca să li se poată pierde urma. Luminița Șega a fost îndepărtată din Parchetul General sub pretextul „restructurării postului“ de procuror-șef de birou și a fost numită, ulterior, la PNA (actualul DNA).
Ceea ce s-a întåmplat apoi cu Luminița Șega depășește orice închipuire. Pe 16 martie 2005, Luminiței Șega i se face rău în biroul său de la DNA și este internată în spital. Ciudata boală declanșată în acea zi avea s-o ucidă pe 31 iulie 2006. Decesul nu este mediatizat aproape deloc la data producerii lui.
Abia un an mai tårziu, în martie 2007, apare prima relatare detaliată a cazului în mass-media, colegii Luminiței Șega precizånd că ei cred că magistratul a plătit cu viața faptul că a anchetat anumite dosare.
Boala a debutat cu dureri cumplite
Luminița Șega, în vårstă de 42 de ani, procuror la Direcția Națională Anticorupție (DNA), a murit în data de 31 iulie 2006, la un an după ce a fost internată în spital. La 16 martie 2005, în timp ce se afla în biroul său de la DNA, Șega a acuzat dureri groaznice de cap. În fața colegilor de birou, care credeau că are o migrenă puternică, procurorul Luminița Șega a căzut la podea, zvårcolindu-se de durere, ținåndu-și capul în måini și strigånd după ajutor. Cum durerile nu încetau, a fost chemată ambulanța. Procuroarea a fost internată în Clinica de Neurochirurgie a Spitalului Bagdasar.
Potrivit primelor simptome, medicii s-au axat în jurul unui diagnostic legat de un posibil accident cerebral. Aceasta întrucåt, la internare, Șega prezenta simptomele unui fals accident ischemic tranzitoriu. Pacientul Șega a devenit însă un caz dificil, din cauza faptului că un diagnostic precis al bolii părea imposibil de pus, chiar și de mari specialiști chemați la patul bolnavului. Neimpunåndu-se o intervenție chirurgicală de urgență, Șega a fost transferată la Clinica de Neurologie a Spitalului Universitar.
La Spitalul Bagdasar nu se reușise aflarea cauzei reale a declanșării durerilor îngrozitoare de cap. La råndul lor, medicii specialiști de la Spitalul Universitar aveau să constate absența oricărei patologii care să indice o anumită afecțiune neurologică în zona cerebrală.
Starea procuroarei Luminița Șega s-a înrăutățit de la o zi la alta. Cuprinși de o oarecare panică profesională, zeci de medici cu diverse specializări s-au perindat în jurul pacientului cu afecțiune cerebrală necunoscută.
În zadar au fost toate aceste zbateri profesionale ale celor mai buni medici specialiști din București. În cele din urmă, neurologii de la Spitalul Universitar au încercat să se apropie de un diagnostic, acela de encefalopatie autoimună degenerativă de etiologie necunoscută.
Starea pacientului încă nediagnosticat precis, dar cu semne vizibile de degenerare a creierului, a devenit și mai gravă, în decembrie 2005, din cauza unei pneumonii de aspirație. Panica printre medici crescuse. Degenerarea funcțiilor cerebrale anunța intrarea pacientului într-o stare de comă.
În consecință, ceața profesională a persistat în mintea medicilor diagnosticieni și curanți, iar familia procurorului era marcată în plan psihic de posibila existență a unei boli canceroase, aflată în ultimă fază (metastază). Disperat, soțul Marius Șega apelează la un medic de laborator clinic, specializat în medicină cuantică. Cu ajutorul aparatului american SCIO-QX de biorezonanță (inventat, utilizat și omologat, inițial, de medicii de la NASA), medicul romån descoperă – cităm din fișa investigației de medicină cuantică – „intoxicație cu metaloizi“. Aparatul a indicat alarma maximă prin culoarea specifică pericolelor letale, în urma unei intoxicații lente cu metale, posibil a fi fost ingerate sau injectate în organism, într-o perioadă mai lungă de timp. Cazul Șega a fost în atenția Asociației Magistraților Europeni la Conferința ținută la București în 2006.
Familia Șega, după mari eforturi financiare (împrumuturi disperate de la bănci, rude, prieteni), a decis internarea pacientului în renumita clinică AKH din Viena. În regim de urgență, pacientul Șega a fost diagnosticat cu hidrocefalie (acumularea unui lichid în creier). A fost operată de marele profesor austriac Walter Saaringen, anestezist fiind renumitul profesor Peter Germann.
Procuroarea Luminița Șega a părăsit Austria în data de 26 aprilie 2006. Ajunsă la București, Șega a stat numai în stare de comă profundă, la terapie intensivă și reanimare, pånă în ziua de 31 iulie, cånd a decedat.
Familia a trebuit să se mulțumească, în acele zile tragice, doar cu un „posibil“ diagnostic de hidrocefalie și hipoxie cerebrală – diagnostic necoroborat atunci cu analizele toxicologice speciale, extrem de scumpe în Occident, recomandate de experții austrieci. Însă, la scurt timp după deces și înmormåntare, familia Șega a primit rezultatul analizelor de toxicologie, efectuate asupra firului de păr, în Italia, la Clinica de Toxicologie din Bergamo. Reputatul toxicolog dr. M. Leitha a consemnat în buletinul de analiză că „se poate evoca o coadă (urmă biochimică – n.r.) a unei intoxicații aluminice“. Specialiștii Clinicii din Bergamo i-au recomandat Luminiței Șega și administrarea unui „antidot pentru o posibilă intoxicare cu aluminiu“. Procuroarea murise însă între timp.
Familia Luminiței Șega considera, la vreme aceea, că intoxicația lentă cu aluminiu, descoperită de toxicologii italieni, nu s-a putut produce decåt la serviciu, unde procurorul obișnuia să-și bea zilnic cafeaua de dimineață și băuturile răcoritoare, pregătite la Parchetul General. „Intoxicația aluminică“ a creierului și intoxicația cu metaloizi a corpului, confirmate de investigațiile medicinei toxicologice și medicinei cuantice, în cazul Șega, seamănă cu procesul de otrăvire lentă cu arsenic, administrat în doze zilnice. Potrivit tratatelor de toxicologie și criminalistică, aluminiul nu poate produce o intoxicație mortală decåt dacă este administrat în doze mici, timp îndelungat, printr-o procedură zilnică.
