Pentru ajutoarele de salvare si/sau restructurare pentru otel, in varianta cea mai optimista, Romania va trebui sa finalizeze platile inainte de data aderarii sau inainte de 1 ianuarie 2006, in varianta pesimista. Analistii Institutului European din Romania cred insa ca cel de-al doilea scenariu e mai putin probabil, de vreme ce planurile de restructurare abia urmeaza a fi analizate de Comisie si aprobate sau nu de Consiliul Europei. Mai mult, experinta Poloniei si Cehiei ii face sa creada pe unii oameni de afaceri din domeniu ca aceste ajutoare ar putea fi acordate pana in pragul aderarii.
Protocolul 2 la Tratatul de Asociere semnat de Romania cu Uniunea Europeana contine prevederile speciale privind regimul aplicabil ajutoarelor de stat pentru industria romaneasca a otelului si carbunelui. Astfel, potrivit Articolului 9(1)(iii) din Protocolul 2, Romania se angaja sa respecte regimul privind ajutoarele de stat pentru otel si carbune aplicabil in Uniunea Europeana in contextul Tratatului CECO. In acelasi timp, Articolul 9(4) din Protocolul 2 oferea Romaniei posibilitatea de a acorda, pe cale de exceptie, ajutoare de stat pentru restructurare in industria otelului pe o perioada de cinci ani de la intrarea in vigoare a Tratatului de asociere. Potrivit acestor prevederi, cuantumul total al ajutorului de stat acordat fiecarui beneficiar nu poate sa depaseasca suma necesara pentru indeplinirea acestui obiectiv, in timp ce nivelul ajutorului de stat acordat trebuie sa fie in mod progresiv redus pe masura ce se avanseaza in aplicarea planului de restructurare. In paralel, planul de restructurare sprijinit prin masura de ajutor propusa trebuie sa cuprinda masuri de rationalizare si reducere a capacitatilor excesive de productie. Acordurile de asociere cu celelalte tari din Europa Centrala si de Est producatoare de otel si carbune cuprindeau prevederi similare, cu exceptia tarilor baltice. Perioada initiala de cinci ani a expirat pe 31 decembrie 1996 pentru Cehia, Ungaria si Polonia si pe 31 decembrie 1997 pentru Bulgaria si Romania. Toate cele cinci tari au cerut o prelungire a acestei -perioade de gratie-, Ungaria renuntand insa in 2001 la aceasta solicitare. In cazul Poloniei, aceasta prelungire a putut fi decisa de catre Consiliul de Asociere; in cazul Cehiei, Bulgariei si Romaniei, care nu aveau in Protocolul initial o clauza de prelungire, a fost necesara incheierea unor noi protocoale aditionale la Tratatele de asociere, tara noastra primind o derogare temporara pana la sfarsitul lui 2005. Permisivitatea continutului Protocolului 2 i-a facut pe unii sa creada ca aceasta ar putea fi, inca o data, prelungita pana la data aderarii la Uniunea Europeana, daca aceasta ar fi ianuarie 2007. Argumentul in favoarea acestor opinii il constituie protocoalele incheiate de Cehia si Polonia, care au permis plata efectiva de ajutoare de stat pana la sfarsitul lui 2003, adica cu putin inainte de data aderarii, ceea ce ar putea sugera ca si Romania va putea beneficia de acelasi tratament.
