In urma cu 15 ani, in zilele inca tulburi care au urmat revolutiei din decembrie, dar si conflictului interetnic din martie 1990 de la Targu Mures, lua nastere Serviciul Roman de Informatii, principala structura cu atributii in domeniul sigurantei nationale ce actioneaza pe teritoriul Romaniei.
Ideea infiintarii SRI se pare ca i-a apartinut lui Ion Talpes, devenit astfel unul dintre cei mai apropiati consilieri ai lui Ion Iliescu si apoi seful Serviciului de Informatii Externe. Primul sef a fost numit Virgil Magureanu, un participant -activ- la asasinarea sotilor Ceausescu si la -victoria revolutiei-, alaturi de Ion Iliescu. Mandatul lui Magureanu a fost, in primul rand, unul de construire a propriei imagini, el devenind, in ochii opiniei publice, un -guru- al spionajului. Venirea la putere a lui Emil Constantinescu l-a lasat pe Magureanu fara serviciu, desi acesta sarise in ultimul moment din barca lui Iliescu. La conducerea SRI a fost numit Costin Georgescu, dar traseul SRI in cei patru ani ai regimului Constantinescu a fost haotic. Pe de o parte s-a trecut la -epurarea- cadrelor fostei Securitati, iar pe de alta, numele serviciului a fost asociat cu diverse afaceri nu tocmai cinstite, cea mai rasunatoare fiind -Tigareta II-. Dupa alegerile din 2000 si revenirea in fruntea statului a lui Ion Iliescu, SRI-ul este -preluat- de Radu Timofte, un alt prieten de nadejde al presedintelui. Integrarea in structurile Nord-Atlantice a dus, de voie, de nevoie, la curatarea serviciul de fostii ofiteri de securitate. In acelasi timp, tema principala de actiune a fost schimbata, de la -pericolul maghiar-, tema favorita in 1990-2000, la combaterea terorismului. Un alt sector in care SRI incearca sa se implice este cel al combaterii criminalitatii economico-financiare, dar aici, spre deosebire de terorism, unde rezultatele constau in lipsa atentatelor in ultimii 10 ani, rezultatele sunt mai -subtiri-.
