Primăvara arabă pare pe sfårșite (și nu doar calendaristic). În Tunisia și Egipt situația s-a clarificat (încurcat), în Libia s-a împotmolit, în Yemen dictatorul a promis că se retrage. Dar în Bahrein? Un autor american avizat, Derek Henry Flood, editorul lui Jamestown’s militant Leadership Monnitor, scrie că aici „primăvara arabă înăbușită va fi urmată probabil de o toamnă arabă întunecată“.
Formula 1 nu și-a mai deschis ediția din acest an, potrivit tradiției, în Bahrein și pentru prima oară în ultimele trei decenii cåțiva cetățeni ai acestei țări ar putea fi executați prin sentință judecătorească. Cam o zecime din moscheele șiite au fost demolate noaptea, pe furiș, de buldozere. Confruntarea regim-protestatari e mai dramatică și mai tăioasă aici ca în alte state arabe, dar presa de mare tiraj deplånge mai ales soarta incertă a competiției automobilistice.
Micul stat arab din Golful Persic găzduiește o mare bază navală americană. Deține 3 la sută din rezervele mondiale de hidrocarburi, dar are mai puțin de un milion de locuitori. Represiunea revoltei populare în desfășurare e mai violentă decåt oriunde în zonă, dar e cea mai puțin mediatizată. Paradoxuri? Poate. Dar explicabile.
Valul schimbării propagat cu repeziciune de la Atlantic în Golful Persic a produs mari dileme și controverse printre comentatorii politici. Dar un lucru e clar pentru toată lumea: calitatea și evoluția revoltelor mulțimilor din vastul areal arab au impact mondial din cel puțin două motive: 1. bogatele resurse strategice de energie din zonă și 2. demersul evident al popoarelor din această parte a lumii de a-și redefini rolul lor în ecuația politică regională și mondială.
Despre revoltele din Tunisia, Egipt, Libia sau Yemen s-a scris mult, despre rolul și intervenția marilor puteri în mersul evenimentelor mai puțin și mai confuz, iar discursului despre democrație i se aplică aici dublu standard. În Bahrein și Yemen, unde confruntările sunt deosebit de violente, de sångeroase, iar numărul victimelor crește continuu, impactul dramatic pare mai degrabă ignorat în mari capitale, în mass-media influentă, în sediile unor ONG-uri cu voce sonoră de obicei în proclamarea drepturilor omului.
Regatul Bahrein are o suprafață de numai 665 kmp și doar vreo 700.000 de locuitori, dar este bogat în petrol și gaze. Statul condus din 1999 de șeicul Hammad bin Iza Al-Khalifa are un regim politic formal cu 15 partide, dar sistemul funcționează de fapt monopartit, sub controlul strict al regelui. Gruparea politică independentă dominant șiită este supusă limitărilor și interdicțiilor. Populația țării este șiită în proporție de peste 70 la sută, dar regimul condus de minoritatea sunită, compusă mai ales din imigranți din Arabia Saudită și alte state din zonă, împiedică accesul șiiților la resursele materiale și politice.
Discriminarea politică pe criterii confesionale, controlul a 80 la sută din resursele țării de către familia regală, politica de emigrare forțată și de instalare în țară a suniților în ideea creării unei ponderi majoritar sunite în populația țării, repartiția inechitabilă a bunurilor către populație explică pe deplin situația explozivă ce se perpetuează de cåteva luni. Lipsa de transparență a alegerilor parlamentare de anul trecut, urmate de mișcări pentru libertăți civice și democrație au primit replica „pumnului de fier“ a autorităților. Și totuși, guvernul de la Manama a etichetat mișcările populare drept încercare de lovitură de stat instrumentată de state vecine, iar apoi pe teritoriul național au pătruns trupe saudite și din Emirate, care au trecut la reprimarea protestatarilor. Știrile din Bahrein sunt restricționate sau cenzurate, dar se știe că au fost uciși sau răniți, pånă acum, peste o mie de oameni. Numărul victimelor crește, dar vocile apărătorilor de peste hotare ale drepturilor omului sunt mute sau acoperite de vacarmul intervenției militare în Libia.
„Ce-i de făcut?“, se întreba ziarul francez „Le Figaro“. Căci „tradiționala rapiditate în acțiune, prin gloanțe asupra mulțimilor, arestări fără mandat, torturi, dispariții de persoane, procese trucate etc., nu mai este opțiune, fiind dezavuată de marele protector american“. Protector a cărei importantă bază militară navală instalată în Bahrein este în plină extindere. „Din punct de vedere strategic, revolta din Bahrein este mai periculoasă pentru SUA decåt cea a milioanelor de oameni din Egipt – explica Aaron Miller, fost analist la Departamentul de Stat american – căci o schimbare de regim în Bahrein ar avea efecte directe și imediate asupra dispozitivului militar amrerican din zonă“. Corneliu Vlad
