Zilele trecute, un rechizitoriu DNA cu privire la cadre corupte ale Armatei trimise în judecată pentru activități de camaraderie infracțională a trecut parcă neobservat în masa comentariilor cotidiene. N-am auzit nicio reacție din partea organizațiilor rezerviștilor, foarte alerte și vocale când e vorba de bani și drepturi, dar trecute pe mucles complet la un astfel de eveniment. Din când în când răzbat în presă date și dosare ce înfățișează un fel de decupaj transversal în Sistem, dezgolindu-se straturi groase de corupție cuaternară. Astfel de momente au valoarea studiilor științifice executate de geologi prin foraje ce obțin carote ale subsolului în care sunt evidențiate caracteristicile straturilor geologice ori succesiunile litologice, în cazul studiilor geotehnice ce au ca obiectiv aprecierea condițiilor de fundare ale unor construcții de amploare.
Dacă în masa depozitelor grosiere se găsesc umpluturi sedimentare, lentile de zgură ori de pământ inundate de pânză freatică, așezarea unei fundații capabile să susțină o construcție masivă devine problematică.
Orice gospodar care și-a construit o casă pe pământ știe cât de împuțită poate deveni situația dacă pânza freatică ce trece prin preajma unor haznale inundă subsolul casei, ridicând rahatul în casă. În cazul unei construcții masive cum este Armata României, putoarea poate deveni insuportabilă, dacă pânza freatică ridică mizeria până la nivelul de sus al Comandamentului. Deși Armata se află, alături de Biserică, între instituțiile cele mai apreciate, respectiv creditate de către români, poate dacă întrebările din sondaje ar fi ușor de tot ajustate, rezultatele ar suna cu totul altfel. Una e să întrebi oamenii dacă au încredere în Armată, respectiv Biserică, în calitate de instituții, și cu totul alta este să-i întrebi dacă le inspiră încredere apeviștii, respectiv popii. Ar ieși niște răspunsuri răscolitoare, pe măsura imaginii reale a slujbașilor onorabilelor instituții devenite un fel de SRL-uri exclusiviste, unde se tranzacționează aproape orice, de la cele sfinte la uniforma și onoarea militară.
În rechizitoriul realizat de procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție – Secția de combatere a infracțiunilor de corupție săvârșite de militari, apar numele a 112 inculpați, dintre care doi generali, 24 de ofițeri, 15 subofițeri și maiștri militari și 71 de caporali. Miza „bisnisului“ în care erau implicați aceștia era, culmea, chiar medierea accesului în Armată a voluntarilor care doresc să se înroleze, încă, în număr mare dacă judecăm după deverul, derulat pe mai mulți ani, al inculpaților de astăzi. În pofida faptului că Armata dispune de cel mai puternic serviciu de informații din România, atât de puternic încât devansează până și SRI-ul, reprezentat la vârf de personaje provenite din MApN, cum este chiar actualul director, George Maior, s-a dezvoltat în interiorul instituției o întreagă rețea de șmenari, articulată sub forma unei camaraderii infracționale aducătoare de profit, pe de o parte, pentru gașcă, dar și de rușine uniformei militare.
Generalii și coloneii care au transformat Drapelul în cârpă
Au fost trimiși în judecată doi inculpați de rang înalt – generalul de brigadă Ion Marian, fost adjunct al șefului Direcției de Management și Resurse Umane din cadrul Ministerului Apărării Naționale, și generalul-maior Chiriță Mihai, fost șef al Direcției de Instrucție și Doctrine din cadrul Statului Major General al Ministerului Apărării Naționale -, în sarcina cărora s-au reținut un teanc de infracțiuni grave: trafic de influență, asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, complicitatea la infracțiunea de trafic de influență, în formă continuată, instigarea la infracțiunea de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații, în formă continuată, instigare la infracțiunea de fals intelectual, în formă continuată, instigare la infracțiunea de uz de fals, în formă continuată, instigare la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial.
Pe lângă acești doi generali de vârf ai Armatei României au mai fost trimise în judecată un număr de 24 de cadre militare, complici la infracțiunile trecute în revistă mai sus. Colonei, locotenenți-colonei și maiori, dintre care vreo câțiva așezați pe funcții de comandă, locțiitori ori comandanți de unități militare importante, cadre de răspundere în sistemul militar, inclusiv un lucrător la Statul Major General, un șef de catedră și un șef de structură de securitate. Aria activității infracționale, pe criteriul distribuirii geografice, este de asemenea interesantă: Constanța, Prahova, Buzău, Ilfov, Harghita, București.
Înainte de ‘89, primul contact dur cu Sistemul al viitorilor cetățeni de nădejde ai Patriei avea loc odată cu „satisfacerea serviciului militar“, stagiu care numai la satisfacții nu te trimitea cu gândul. Milioane de români au apucat să facă Armata, considerată un test al bărbăției, prin tradiție, dar au luat contact nu cu bărbăția, ci cu cretinii de instructori de partid, care erau mai tari în funcție și autoritate deseori chiar decât comandanții de unități, au luat contact cu sistemul șpăgii instituționalizate, cu instituția „dreptului“ – a sacoșii împinse pe ușa Biroului Front, cum i se zicea locului unde se învârteau actele pentru permisii, au luat contact cu turnătoria – datul în gât la CI-ist a „indisciplinaților care nu se încadrează în colectiv“, au aflat de marea crăpelniță a burduhănoșilor de apeviști care înjumătățeau rațiile trupei pentru a-și îndesa frigiderele încăpătoare de acasă, administrate de zborșitele și nesătulele lor consoarte, cu potol la greu.
Majoritatea bărbaților României au rămas cu amintiri vii din Armată, scoase pe interval forever, la orice reîntâlnire a vreunor colegi de leat: bocancii rupți, straiele militare ponosite, armele decalibrate și uzate, abuzul căprarilor puși să-i instruiască pe răcani cu eterna lecție a veceurilor frecate cu periuța de dinți, zeama scârboasă servită pe post de supă cu viermișori de fasole, ceaiurile cu bromură care mai rău stârneau pofte adolescenților ajunși într-o Armată folosită pe post de mână de lucru în construcții și în agricultură.
Care cum a avut noroc a nimerit și câte o figură mai deosebită în cursul stagiului militar, câte un ofițer, militar autentic, care a scos cât de cât imaginea jalnică de ansamblu, ca resursă umană, a Armatei. Mi s-a întâmplat și mie să cunosc câte un ofițer de Stat Major, câte un comandant demn de epoleții purtați și de funcția reprezentată. Atât de puțini, încât îi țin minte și acum, după trei decenii de la executarea serviciului militar.
Adevărații eroi militari ai României, batjocoriți și după moarte
Am cunoscut și câte un general, nu ca aceia cercetați astăzi pentru lăcomia lor fără de margini, care trăia, ca pensionar, nu la vilă, ci la garsonieră, modest, cazon, fără aproape nimic de valoare în casă, în afară de uniforma de gală, utilizată la vreo ceremonie – respectiv la înmormântare, deși după 18 ani de activitate în fruntea informațiilor militare un astfel de general ar fi putut, dacă ar fi voit cu tot dinadinsul, să fie unul dintre cei mai bogați biznizmeni de astăzi, așa cum era de exemplu un Urdăreanu ori Stănculescu și cum sunt astăzi mulți, mulți alți generali, cu odraslele lor cu tot, intromisionate în toate șmenurile naționale.
O problemă a acestor mulți generali este însă chiar impostura așezării lor pe funcții. Mulți dintre acești actuali „biznizmeni“ au ajuns cu teancuri de stele pe umăr „la apelul bocancilor“, cum se spune în armată, din plutonieri ori ofițeri de ață trezindu-se ditai șefii militari de parcă ar fi condus o oaste întreagă pe câmpul de bătaie, de parcă ar fi dus vreun război de Reîntregire a Neamului ori de parcă ar fi niște mici Napoleni urcați prin meritele luptei cu inamicul la nivelul unui Alexandru Averescu, Constantin Prezan, Ion Antonescu – mareșali ai României cu grade obținute pe câmpul de bătăie. Armata a devenit, nu de azi, de ieri, o instituție de muls, de către apeviști burduhănoși care nu au văzut în viața lor un câmp de luptă, dar care se folosesc de prestigiul și de resorturile instituției pentru a-și croi cariere, în disprețul adevăraților eroi ai Armatei, generalii și soldații care au dus Țara pe umerii lor, în trecut, slujind România prin jertfă și onoare. Te poți aștepta la orice, într-o țară în care au fost aruncate la gunoi de către șeful de șatră pesedistă Marean Vanghelie osemintele fostului ministru de război și al afacerilor străine, Iacob Lahovary (1846-1907), cel care a condus luptele de la Plevna și Vidin în calitate de șef al operațiunilor în Marele Cartier General, militar și diplomat român care, la sfârșitul secolului al XIX-lea, a schimbat cursul istoriei Europei și în care Cătălin Voicu, generalul senator PSD arondat clanurilor țigănești, făcut om de Ion Iliescu și arestat, tardiv, pentru fapte de corupție, și-a amplasat cripta, ca și Vanghele, peste mormântul profanat al unui alt general – erou de la Războiul de Independență – Ioan Nicolescu Argeșanu. Pentru niște CD-uri cu informații clasificate scăpate pe piața media de niște glorioși apeviști au fost răscolite redacții de către gealați tunși zero, de la MApN, însă până azi nu am văzut vreo reacție similară la adresa foștilor colegi de partid ai actualului ministru al armatei, iar osemintele foștilor noștri eroi nu au fost nici până astăzi recuperate.George Roncea
