O tristete de moarte s-a abatut, duminica seara, asupra stadionului de langa sine. Rapid, fostul lider (autoritar, la un moment dat) al campionatului, si-a parafat propria prabusire, inceputa, undeva, la finalul primei reprize a meciului din Giulesti cu Ceahlaul. Acelasi Ceahlau condus, pana nu de mult, de temperamentalul antrenor -visiniu- de azi, Viorel Hizo.
De fapt, prabusirea Rapidului incepuse cu o saptamana in urma, taman pe stadionul de la poalele Tampei, acolo de unde, chiar daca vaduvita de un penalty meritat, echipa alb-visinie n-ar fi trebuit sa plece inaintea fluierului final al imprevizibilului Corpodean. A urmat, firesc, reactia dura a Ligii (cinci puncte penalizare si amenzi imense), dupa care tensiunea, nervii, lipsa de control si degringolada psihica n-au intarziat a-si face aparitia in cantonamentul de la marginea Bucurestilor, numit Pro Rapid.
Numai asa a fost posibila aceasta seara de necrezut, pe care nici macar hatrul presedinte nemtean Stefan, zis Pinalti, n-ar fi putut-o prevedea, oricat de mult si-ar fi dorit-o. Rapid, a vazut toata lumea la televizor, n-a jucat mai nimic, aratandu-ne niste jucatori batraniciosi, apatici si obositi, aproape indolenti, ca si cand s-ar fi aflat, in cel mai bun caz, in vacanta, daca nu cumva chiar la pensie! Conditii in care, normal, golurile au cazut, pe rand, in poarta cvasianonimului Anghel, transformat peste noapte in goal-keeper titular al unei echipe cu pretentii de campioana. Mai limpezi si mai aplicati, nemtenii, de regula clienti ai subsolurilor clasamentului, au castigat de data asta absolut meritat, avand in Costel Ilie un dirijor de zile mari.
N-o mai lungim. Rapid ne-a obisnuit de mult cu surprize imense si cu lovituri in moalele capului. Cand ti-e lumea mai draga si zici ca, gata, echipa s-a pus pe fagas si e pregatita sa -rupa norii-, ei bine, tocmai atunci, Giulestina iti tranteste una de nici nu mai sti cum te cheama. Povestea e veche.
Rapid n-ar fi fost Rapid daca nu i s-ar fi stins -nocturna- in plin meci international oficial, ori daca n-ar pierde acasa, din cand in cand, cu echipe etern amenintate de retrogradare.
