Asteptari

Ceremonia semnarii Tratatului de aderare a Romaniei si Bulgariei la UE a fost impresionanta dar sobra. Se simtea ca UE isi primeste ultimii doi invitati (intarziati) cu bucurie temperata. Primind dreptul de semnatura cu destula dificultate, Romania a fost de departe invitatul cel mai incarcat, umpland un sfert de sala cu reprezentantii sai: patru au semnat si vreo 30 au privit stiloul. Te-ntrebi daca gazdele nu s-or fi speriat vazand navala romanilor care si-au scos rudele si prietenii -la aderare-. Daca din partea Bulgariei cel care a prezentat discursul de receptie a fost premierul Simeon Saxa Coburg, din partea Romaniei a vorbit presedintele Basescu, dornic, pesemne, sa convinga UE ca in inima sa axa Washington – Londra se intalneste cu Bruxelles – Luxemburg precum auriculele si ventriculele. Presedintele a inceput multumind Europei in engleza si apoi a tinut in limba materna un discurs corect, dar prea lung si fastidios promitand ca Romania nu va rata intalnirea din 2007. Cea mai sceptica in privinta intalnirii este insa Germania, unde pana si in ziua semnarii s-au exprimat indoieli pe care presa le-a redat sugestiv vorbind despre o semnare -cu dureri de burta-. Ramas la Bucuresti cu dureri specifice opozitiei, PSD si-a serbat si el -propriul Luxemburg- dupa propriul Waterloo din alegeri declarandu-se autor al momentului: -este o tentatie a actualei puteri de a culege ce-am semanat noi, asa-i in tenis, asa-i in politica- – a precizat dl Geoana adresandu-si sincere felicitari: -ma felicit pentru ca am incheiat negocierile in 2004-. De altfel, imediat dupa alegerea sa ca presedinte PSD, dl Geoana a devenit foarte mandru de propria persoana descoperindu-si o sumedenie de merite: -am introdus in premiera anticorpi, am introdus conflictul de interese in declaratiile de avere dupa ce am facut tone de studii comparative, am introdus aceasta problema in Romania si sunt mandru de acest lucru-. In jurul sau, dnii Nastase si Mitrea pareau cam surprinsi de tonele de studii comparative ale dlui Geoana – si chiar de toanele acestuia de autor total. Cam aici s-a incheiat si noutatea adusa de dl Geoana. Dupa trei zile, declaratiile sale au inceput sa semene cu ale dlor Iliescu si Nastase care au propus retragerea trupelor romanesti din Irak cu mult inaintea rapitorilor celor trei ziaristi – incurajandu-i astfel sa formuleze santajul politic. Asa incat s-ar putea ca dl Geoana sa aiba dreptate cand spune ca actuala putere -culege ce-am semanat noi-. Marea intrebare e alta: va reusi Romania sa-si retraga ostaticii din Irak aducandu-i teferi acasa? De fapt, ceea ce facem cu totii acum este sa asteptam o minune: ca timpul celor rapiti sa nu expire niciodata.