Alerta roșie se confirmă
„Contează cine numără voturile nu cine votează“, spunea cu cinism tovarășul Stalin, modelul inspirațional al lui Vladimir Voronin. Ieri dimineață, Consiliul Electoral din Chișinău anunța că, după numărarea a 99% din voturi, candidatul comunist la Primăria capitalei, Igor Dodon, a obținut 52% din voturi, în timp ce primarul în exercițiu, liberalul Dorin Chirtoacă, a fost votat de 43% dintre alegători. Conform acestor rezultate, Dodon ar urma să devină primar al capitalei moldovene din primul tur de scrutin.
Rezultatele prezentate de CEC la prima oră au stårnit furori în cancelariile internaționale și în mediul jurnalistic. Cineva extrem de iute de månă specifica deja de dimineață, în pagina de wikipedia a orașului Chișinău, în limba engleză, deci pentru străinătate, că Igor Dodon este noul primar al Capitalei (foto stânga). „Oficializare“ din gåtu’ måinii pentru opinia publică mondială deci.
Evident, și autorul/editorul „lucrării“ de pe wikipedia, ca și lucrătorii Consiliului Electoral din Chișinău mințeau de rupeau. Chiar Comisia Electorală Centrală (CEC) a contestat după cåteva ore informațiile prezentate de dimineață de către Consiliul Electoral din Chișinău, afirmånd că pånă la ora respectivă nu fuseseră procesate decåt 43% din voturi, nu 99% cum anunțase anterior biroul electoral municipal.
Trendul pe sectorul opiniei publice internaționale a fost marcat cu măiestrie în beneficiul candidatului comunist.
Pånă să apuce Comisia Electorală Centrală să demonteze minciuna Consiliului Electoral municipal, agențiile de presă din întreaga lume și publicațiile de tot felul anunțaseră deja „surprinzătoarea victorie a comuniștilor din Moldova care au reușit să cåștige pentru prima dată alegerile pentru Primăria Chișinău, acesta fiind primul lor succes electoral asupra partidelor proeuropene, după aproape doi ani de cånd au fost îndepărtați de la putere“.
Surprinzătoare la maximum dacă avem în vedere că până acum comuniștii nu au câștigat niciodată alegerile în Chișinău – nici chiar în perioada de 8 ani (2001-2009) cât au guvernat Republica Moldova, exercitându-și toate atributele puterii totale.
După miezul nopții, la ora unu, procesele verbale procesate în proporție de 10% îl indicau câștigător pe Dorin Chirtoacă, cu 48,28%, în timp ce Igor Dodon avea 46,81%. La ora șapte dimineața, rezulta că situația se inversase, conform informației „eronată“ parvenite de la CEC, care susținea că procesele verbale ar fi fost procesate în proporție de 99%. Pe aceeași filieră, Igor Dodon era creditat cu 52%, iar Dorin Chirtoacă cu 43%. La ora nouă dimineața, se dovedește că de fapt procesele verbale fuseseră procesate doar în proporție de 43,33%, iar configurația distribuției voturilor îl plasa tot pe Dodon în frunte, cu 51,59%, în timp ce Dorin Chirtoacă ar fi avut doar 43,96%.
Mai mult cică, la ora șase dimineața, obosiți, membrii Consiliului Electoral municipal se duseseră la culcare. Atunci cine a dat la ora 7.00 dimineața comunicatul buclucaș, în care se afirma că se număraseră 99% din voturile din Chișinău?
Discrepanțe și haos la estimări și la numărătoarea voturilor
Cu deosebire interesant este faptul că procentele respective reprezentau exact inversarea exit-poll-urilor. Pe lângă sondajele de la urne, anterior au avut loc nu mai puțin de patru sondaje sociologice, ale unor instituții diferite, care toate arătau același lucru, că Dorin Chirtoacă este în frunte, în timp ce candidatul comuniștilor este surclasat de actualul primar, favoritul electoral.
Diferența, în favoarea candidatului comunist, dintre rezultatele buclucașe anunțate de Consiliu și rezultatele exit-poll-ui este de peste 10%. Spiritele s-au încins după ce președintele autorității electorale centrale a dezvăluit gafa subalternilor.
Președintele Comisiei Electorale Centrale, Iurie Ciocan, a declarat presei că „cineva“ s-a grăbit să-l declare învingător pe Igor Dodon. El a spus că nu înțelege cum puteau membrii Consiliului Electoral Chișinău să proceseze 99% din voturi fără să aibă datele despre cum s-a votat în suburbiile capitalei – ceea ce înseamnă un sfert din numărul total de alegători. Imediat după declarația lui Iurie Ciocan, membrii Consiliului Electoral Chișinău au luat o pauză pentru odihnă, argumentând că au lucrat toată noaptea.
Același Consiliu și-a luat o pauză și cu altă ocazie, la alegerile din noiembrie anul trecut, când din senin circuitele încinse în pofida iernii aspre s-au deconectat singure de la fluxul de date online.
Scriam în „Curentul“, cu o zi înainte de scrutin, cu îngrijorare, despre primejdia reapariției dracilor roșii la Chișinău, pe poziții de forță. „Chișinău, 5 iunie, Alerta roșie!“ – intitulasem articolul. „În Duminica de 5 iunie, o zi cu semnificație simbolică și liturgică specială pentru toți creștinii, comuniștii rusofoni încearcă să dea lovitura la urne, la Chișinău, a doua capitală românească. Pentru comuniști, aceste alegeri locale ar fi putut fi o dublă lovitură: întâi că spurcau sfânta zi de duminică și apoi că puneau iarăși gheara pe Barasabia“. În această duminică, mai scriam, „chipul had al dracilor cu seceră și ciocan se itzește la Chișinău. Dacă ăsta e chipul veacului viitor, în Basarabia, va fi nevoie de mai mult de o agheasmă pentru a curăța Chișinăul, a doua capitală românească“.
Dracii de comuniști și-au băgat coada, iar în loc de-o agheasmă va fi nevoie probabil de-un toroipan.
Alegerile locale din Moldova reprezintă o miză importantă din mai multe puncte de vedere, inclusiv pentru România. Revenirea la vot a comuniștilor, care mizează pe un scor de peste 35-40%, le-ar da speranța revenirii la guvernare, prin anticipate, la toamnă.
La nivel european, semnalele pe această temă au fost dure. Dirk Schubel, șeful Delegației UE la Chișinău, a declarat că „dacă implementarea reformelor va eșua, noi nu vom da bani. Luna de miere s-a terminat. Am devenit cuplu real și a venit timpul să lucrăm împreună, să trăim împreună și să venim cu aceleași mesaje, dar și mai important – cu aceleași fapte“. Pe scurt, UE va tăia banii dacă ies comuniștii.
Rusia pe de altă parte, dar și Ucraina au intervenit masiv în jocul preelectoral, echipe de specialiști în diversiuni participând la susținerea candidatului comunist, principalul competitor la scaunul de primar controlat de Dorin Chirtoacă, reprezentant al așa-numitei „partide românești“ și europene.
Turismul estic – din nou în vogă la Chișinău
Deja câteva sute de turiști burlaci, ucraineni după vorbă, se plimbă prin Chișinău, interesați brusc de reperele arhitectonice ale orașului, și, de asemenea, încă vreo 2000 de haidamaci komsomoliști au fost aduși din provincie, în Capitală, în vizită, de către comuniști. Practica turismului rusesc este veche. La noi, de exemplu, în 1969, în contextul invaziei Cehoslovaciei de către sovietici condamnate de Ceaușescu, staționau prin București autocare cu inscripția Balkan Tour, pline de excursioniști burlaci și bine făcuți, avizi de turism cultural, deși cunoșteau doar limba rusă. Aceiași turiști, mereu tineri și sportivi, și-au făcut apariția și în anul 1989, prin toată România, călătorind cu celebrele autoturisme Lada, fără neveste, în lungul și în latul țării.
Rușii au motive întemeiate să fie preocupați de contextul politic de la Chișinău, deoarece o conducere legitimă a Moldovei ar putea solicita comunității internaționale sprijinul pentru determinarea regragerii trupelor rusești „pacificatoare“ staționate pe teritoriul țării, în pofida tuturor angajamentelor de retragere asumate și apoi rejectate de către Moscova imperială. Un reputat editorialist de la Chișinău, jurnalistul Petru Bogatu, scria recent în „Jurnalul de Chișinău“ că „Dorin Chirtoacă a trebuit să țină piept nu atât candidatului PCRM, cât omului Kremlinului. Numai că Igor Dodon, ca principal beneficiar al sprijinului politic și financiar al Moscovei, n-a fost singura șopârlă strecurată direct sau indirect în cursa pentru Primăria Chișinăului.
Niciodată până acum Kremlinul nu a fost atât de implicat în alegerile din Republica Moldova, încât să reușească să manevreze din umbră cea mai mare parte a concurenților electorali. Și nu întâmplător. Moscova astăzi are nevoie ca de aer de o schimbare la Chișinău.
Kremlinul a dat o atenție deosebită scrutinului din 5 iunie. O revanșă rusească în alegerile locale ar fi creat premise pentru o răsturnare ulterioară și a puterii centrale de la Chișinău. Nu întâmplător, Voronin a fost în repetate rânduri chemat la Moscova. Rușii i-au băgat bumbac în cap, sperând să iasă lână“.
Că rușii i-au băgat bumbac sau lână în căpățână lui Voronin contează mai puțin, cert este că ițele de bumbac sau de lână s-au încurcat în primul rând la Consiliul Electoral Chișinău, a cărui componență are de-a face tot cu tătuca Voronin. Comuniștii fac jocurile cu suportul direct al Rusiei. Moscova are instalat acum un președinte interimar „cedat“ de Voronin, marioneta Marian Lupu, paharnicul lui Voronin, așa cum actualul candidat la Primăria Chișinăului, Igor Dodon, era vistiernicul Clanului Voronin, fost ministru al Economiei în perioada îmbogățirii nerușinate a membrilor Clanului comunist. Mai lipsește doar Primăria Chișinăului pentru ca Rusia să acumuleze toate pozițiile de forță politice ale Moldovei.
Moscova ține Moldova strâns în gheare
Miza rusească este clară, mai ales în contextul interesului special al cercurilor militare moscovite față de scutul american ce urmează să fie instalat în România. În plus, Moscova are motive să fie îngrijorată că le scapă din gheare Moldova, dacă avem în vedere că pentru prima oară de decenii România depășește investițiile Rusiei în Moldova. Anul trecut, România a depășit Rusia în topul celor mai mari investitori în Republica Moldova, conform Ministerului Economiei de la Chișinău. Astfel, soldul investițiilor străine directe provenite din România constituia la finele anului trecut circa 215 milioane de dolari, în timp ce investițiile rusești au constituit mai puțin de 210 milioane de dolari.
România a urcat de pe locul 10 pe locul cinci în topul celor mai mari investitori în economia moldovenească. Primul loc este ocupat de Olanda cu o cota de 19,1% din total investițiilor străine. Locul doi îl ocupă Ciprul, căruia îi revine 13,4% din totalul investițiilor. Pe locul trei se clasează Italia cu indicatorul de 10,8% și pe locul patru Germania cu 8,1%.
Un alt moment de referință al schimbărilor de orizont în Moldova l-a constituit întâlnirea din toamna anului trecut dintre cadrele de vârf ale Armatei României și Moldovei. La invitația șefului Marelui Stat Major al Armatei Naționale, generalul de brigadă Iurie Dominic, o delegație militară română condusă de amiralul Gheorghe Marin s-a aflat, în luna septembrie a anului trecut, într-o primă vizită de lucru în Moldova, ocazie reliefată de ministrul Apărării, Vitalie Marinuța, care a declarat că vizita unui înalt oficial militar român reprezintă un moment de referință pentru Armata Națională, care va consolida relațiile militare bilaterale pe domeniile de interes reciproc. „Suntem interesați de consolidarea relațiilor militare bilaterale pe mai multe planuri. Vrem să intensificăm dialogul politico-militar la nivelul celor două armate, iar vizita șefului Statului Major General al Armatei Române la Chișinău reflectă din acest punct de vedere importanța acordată de cele două state dezvoltării cooperării bilaterale“, a accentuat ministrul Apărării.
Pe plan militar poate fi consemnată și recentul eveniment, din data de 2 iunie, ocazie în care, în prezența ambasadorului SUA în Republica Moldova, Asif Chaudri, ministrul Apărării, Vitalie Marinuța, a primit un lot de echipament tehnic din partea Guvernului SUA în cadrul unei ceremonii desfășurate pe teritoriul unei unități militare a Armatei Moldovei. Memorandumul cu privire la colaborarea în domeniul militar dintre Ministerul Apărării al Republicii Moldova și Departamentul Apărării al Statelor Unite ale Americii, semnat la 4 decembrie 1995, dă roade abia acum.
Ieșirea Moldovei din centrifuga în care este comprimată strâns de Rusia, de atâta amar de vreme, ar compromite capul de pod militar din Transistria, eșalon îndreptat ca un vârf de lance către România, țară NATO care va avea în curând un rost nu doar ilustrativ în ecuația strategică și militară euro-atlantică.
Aceasta este miza de fond a întregului travaliu de astăzi al Moscovei, în jurul număratului voturilor, operațiune în care expertiza Tătucului Stalin încă are viabilitate, după cum se vede cu ochiul liber, chiar și de la Bruxelles, nu doar de la București.George Roncea
