Capilare

Ziua libertatii de exprimare ne-a adus o veste buna, dupa lungi zile de tacere: -stiu cu certitudine ca cei trei ziaristi romani sunt in viata si facem tot ce se poate ca sa-i aducem teferi acasa- – a declarat presedintele Basescu la Constanta unde s-a prezentat fara celebra suvita: -am zis ca o sa poarte noroc ziaristilor daca o sa-mi tai motul-. Sa fie cu noroc. Dl Basescu a scapat macar de grija vantului si de preocuparea de a-si stapani suvita cu mana – dobandind astfel mana libera in vizitele oficiale. Sacrificarea suvitei (la insistentele sotiei) ar fi asadar o ofranda pentru salvarea celor trei ziaristi rapiti in Irak care -pentru mine nu sunt trei colegi de-ai dumneavoastra, pentru mine sunt trei cetateni romani fata de care statul are obligatia sa-i protejeze-. E bine si-asa. Dl Basescu poate sa-i considere cum doreste, numai sa-i salveze. Presedintele nu si-a pierdut insa numai suvita in aceste imprejurari, ci si mintea cea mai stralucita de la Cotroceni: consilierul Andrei Plesu si-a dat demisia din -motive de sanatate-. Hopa! Pesemne ca stilul imprevizibil al dlui Basescu l-a cam imbolnavit. Cu asta, schimbarea capilara a dlui Basescu devine evidenta: fara suvita si fara Plesu – e chiar plesuv. De fapt, dl Plesu se potrivea atat de putin cu temperamentul presedintelui si cu restul consilierelor mult prea blonde (in cap cu celebra Elena Udrea) incat era limpede ca nu va rezista prea mult intr-un asemenea microclimat. Cum se stie, cel mai destept cedeaza. Ca de obicei, ramane cine nu trebuie, pleaca cine ne trebuie. Probabil ca, daca si-ar publica impresiile din lunile petrecute la Cotroceni, dl Plesu ar realiza best-seller-ul acestor ani. La Palatul Victoria, premierul si-a pastrat parul dar si-a pierdut calmul rastindu-se la o femeie sinistrata din Banat ale carei reprosuri i s-au parut determinate -politic-. Argumentele dlui Tariceanu in favoarea unei asemenea incadrari sunt penibile: intai, fiindca respectiva sinistrata ar fi reactionat la fel si in fata presedintelui Basescu si apoi fiindca alte femei mai necajite s-au declarat multumite cu adapostul primit. Premierul uita ca nu e nevoie de nici o motivatie politica pentru a rabufni atunci cand ramai pe drumuri. Disperarea e de ajuns. Iar daca alti sinistrati erau mai tacuti – inseamna ca erau resemnati. Oamenii nu reactioneaza identic nici in situatii normale, daramite la nenorociri. A acuza motive politice in asemenea cazuri e cel putin indecent. Probabil ca si premierul, daca si-ar fi pierdut, Doamne fereste, tot avutul in cateva ploi, ar fi injurat guvernul. Criticile intra in pretul de cost al puterii. Macar atat sa fi invatat aliatii din esecul PSD: fara aroganta!