Scăpat (deocamdată!) cu fața curată din dosarele FNI, BID, BRS, FNA-Banca Agricolă și din alte cauze conexe acestora, fostul infractor Sorin Ovidiu Vîntu va trebui să facă față unui nou dosar penal. Documente oficiale arată că părintele FNI este cercetat în prezent de Brigada de Combatere a Criminalității Organizate București (BCCO) – Serviciul de Combatere a Marii Criminalități Economico-Financiare din cadrul MIRA, în Dosarul penal nr. 754/D/P/2006, în care se cercetează "rețeta" prin care Fondul Român de Garantare a Creditelor pentru Întreprinzătorii Privați (FRGC) SA – vehicul financiar "nășit" și controlat indirect de Vîntu – a dobândit 2.500 de acțiuni la Curentul SA.
În paralel, cercetările au fost extinse și în privința modului în care Vîntu a reușit să inițieze și să deruleze (indirect) anumite transferuri pe ruta BID – FRGC și BID – SIF Muntenia – FRGC pentru a acoperi urmele unor afaceri dubioase.
În noul dosar penal 754D/P/2006 care-l vizează pe Sorin Ovidiu Vîntu, ofițerii Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate București (BCCO) – Serviciul de Combatere a Marii Criminalități Economico-Financiare din cadrul MIRA efectuează cercetări în baza unei rezoluții de delegare din partea Biroului Teritorial București al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT), în privința modului în care Fondul Român de Garantare a Creditelor pentru Întreprinzătorii Privați (FRGC) SA a dobândit la un moment dat 2.500 de acțiuni la SC Curentul SA (n.r. – companie care edita la un moment dat cotidianul "Curentul" și în care era acționar SC Press Group SA – deținută, în majoritate, de Grupul Gelsor SA, patronat de Vîntu). În acest context, la începutul lunii februarie a.c., anchetatorii au cerut documente din care să rezulte momentul efectuării tranzacției respective, precum și valoarea acesteia. În plus, ofițerii BCCO au mai cerut și documente financiar-contabile din care să rezulte valoarea acțiunilor Curentul SA la momentul achiziționării de către FRGC, respectiv la momentul cesionării lor de către FRGC lui Vîntu, dar și acte care să facă posibilă o analiză a evoluției acțiunilor Curentul SA între cele două momente. Totodată, ofțerii BCCO au mai cerut în acest stadiu al cercetărilor inclusiv documente care să ateste modul și momentul în care fostul infractor de drept comun, deghizat acum în mogul media, a devenit acționar la Curentul SA.
Rulaje scriptice pe ruta FRGC – BID – SOV
Așa cum spuneam, în afara acestui dosar penal, autoritățile verifică și alte două spețe care vizează modul în care Vîntu a reușit să piardă urma unor afaceri dubioase prin intermediul FRGC SA.
Prima dintre acestea vizează rularea scriptică a unor sume de bani înspre/dinspre FRGC astfel încât mahării care stau la cârma acestui vehicul financiar "nășit de Vîntu să se descarce "legal" de creditările mascate făcute către tatăl FNI. Dar despre ce este vorba. În decembrie 1999, după "retragerea" din FNI, Vîntu a înființat un alt "vehicul" financiar menit a-i finanța business-urile. Este vorba despre FRGC SA, companie controlată de Gelsor SA (37,81%) și BRS (16,02%) și în care au fost atrase o serie de instituții financiare de renume (BCR – 19,62%, BRD – 12,84%, BCIT – 6,4%, CEC – 6,4%, Banca Agricolă – 0,9%). Profitând de faptul că deținea, indirect, controlul FRGC, Vîntu l-a numit la conducerea Fondului pe Sorin Coclitu, un "locotenent" de-al său promovat la un moment dat și la șefia SIF Muntenia. Conform actului constitutiv al FRGC (art. 33 al. 10), participarea Fondului în diverse investiții financiare se putea aproba de către Consiliul de Adminstrație (CA) numai "sub rezerva validării acestora de AGA". Ca atare, orice investiție dispusă de CA-ul FRGC ori de președintele CA, Sorin Coclitu, fără validarea AGA, era nulă de drept. Numai că, la 6 iulie 2001, fără a avea acordul AGA (n.r. – art. 23. din actul constitutiv al FRGC spune că "AGA ordinară se întrunește anual, la cel mult trei luni de la închiderea exercițiului financiar"), Coclitu și-a fabricat o procură (nr. 886) care preciza: "Având în vedere necesitatea adoptării unor decizii operative (n.r. – efectuarea unor plasamente) coroborat cu celelalte prerogative rezultate din dispozițiile actului constitutiv, acționariatul și conducerea executivă a societății l-au mandatat pe președintele CA, director general al entității juridice, să efectueze astfel de operațiuni patrimoniale, rezultatele unor asemenea operațiuni fiind prezentate cu ocazia raportărilor anuale supuse validării AGA ordinare a acționarilor". Ulterior, înarmat cu respectiva procură întocmită fără aprobarea AGA, șeful FRGC, Sorin Coclitu, dispune efectuarea unui "plasament" la Banca de Investiții și Dezvoltare (BID), deținută în proporție de 99,705% de… Vîntu.
Ingineria, dibuită după confuziile din documente
Conform anchetatorilor, necesitatea stringentă a unui plasament la BID a fost de fapt o "cioacă". Dovadă stau documente oficiale, care arată că aranjamentul financiar a fost un plan premeditat de "creiere" ale BID (Vîntu, Nicolae Văcăroiu, Corneliu Croitoru, Gh. Licuriceanu, Nicolae Rotaru, Vergiliu Pârvu, Octavian Partenie, Alex Stănescu, Constantin Dumitru), înainte ca Sorin Coclitu să fi cunoscut în mod oficial intenția unor acționari ai BID de a renunța la o parte din acțiuni. Acest lucru este probat de un Convocator, datat 27 iunie 2001 (cu 10 zile înainte de facerea procurii pe numele lui Coclitu) și parafat de capii BID, care anunța organizarea unei AGA extraordinară pentru 11 iulie 2001 care avea pe ordinea de zi un singur punct: "Modificarea unor prevederi ale actului constitutiv, referitor la structura acționariatului băncii ca urmare a CESIONĂRII de către dl. Vîntu a 89.000 acțiuni către FRGC".
Mai mult, anchetatorii cercetează motivul pentru care, deși în Convocatorul BID din 27 iunie 2001 se vorbea despre CESIONAREA de către Vîntu a 89.000 de acțiuni BID către FRGC, la AGA extraordinară a BID s-a ajuns la SUBSCRIERE (n.r. – aport în bani/natură al unei persoane fizice/juridice la o societate în momentul constituirii/majorării capitalului social).
Deja anchetatorii dispun de două documente oficiale emanate de BID (Hotărârea AGA nr 8 din 11 iulie 2001 și Actul Adițional la Actul Constitutiv al BID SA autentificat la notarul Dumitru Apostoiu în 17 iulie 2001) în care se precizează că Actul Constitutiv al băncii se modifica la art. 6.2, lit. a și j, în sensul că "Sorin Ovidiu Vîntu SUBSCRIE 1.711.000 acțiuni reprezentând 94,8188% din capitalul social al băncii și va vărsa integral 171,1 mld. lei (…); FRGC SUBSCRIE 89.000 acțiuni, reprezentând 4,9321% din capitalul băncii, și va vărsa integral 8,9 mld. lei". În plus, anchetatorii mai cercetează Comunicarea BID nr. 215/VIII/2 din 24 iulie 2001 către ORCB în care se confirmă ca "BID a înregistrat în Registrul Acționarilor TRANSFERUL (n.r. – termenul este pentru CESIUNE, nu SUBSCRIERE!) celor 89.000 acțiuni de la acționarul principal Sorin Ovidiu Vîntu către FRGC".
Cercetările de până acum au scos la iveală faptul că, de fapt, la data de 11 iulie 2001 la BID n-a existat nicio ședință AGA, astfel că există toate șansele ca actele care au stat la baza afacerii BID – FRGC să fi fost fabricate, astfel încât să-l acopere pe Coclitu, care este foarte probabil să fi făcut diverse "investiții" fără validarea AGA a FRGC în diverse companii din grupul Gelsor, investiții care, nefiind rambursate, au forțat rularea scriptică a unor sume care să acopere creditările mascate făcute către SOV.
FRGC, buretele lui SOV și pentru afacerea BID – SIF Muntenia
Cea de-a doua afacere conexă dosarului FRGC – Curentul SA, anchetată acum de autorități, este un deal operat pe ruta BID – SIF Muntenia – Vîntu – FRGC, în urma căruia investitorii SIF Muntenia au fost prejudiciați cu peste 340.000 USD. Dar despre ce este vorba: în vara lui 2001, invocând necesitatea unei bănci care să finanțeze companiile din portofoliul lor, șefii celor cinci SIF-uri au plănuit preluarea BID și fuziunea acesteia cu BRS. La un moment dat afacerea a picat, deoarece 4 SIF-uri s-au retras ca urmare a articolelor din presă care semnalau că intenția nobilă a șefilor acestor instituții era o manevră menită a șterge urmele unor inginerii operate de Vîntu. Cu toate acestea, împinsă de la spate de ex-președintele Muntenia Invest, Teodor Mihăescu, SIF Muntenia a înregistrat o gaură majoră, ulterior "stinsă" cu ajutorul FRGC.
Documente oficiale arată că tranzacția care a stat la baza prejudicierii SIF Muntenia a fost "finalizată" de SOV înainte ca BNR să dea aprobare. Astfel, în buzunarele lui Vîntu au intrat ca avans 29.785.000.000 de lei vechi (echivalent a 1.000.000 USD) pentru 20% din acțiunile BID, din care 4,95% au fost date imediat după perfectarea înțelegerii. Anchetatorii spun că pentru a acoperi respectiva creditare mascată, între Vîntu și SIF Muntenia s-a încheiat un document în care părintele FNI se obliga, în calitate de acționar majoritar al BID (deținea 90% din acțiunile băncii), să restituie avansul de 1.000.000 USD în termen de o lună de la data la care BNR n-ar fi avizat favorabil cumpărarea de către SIF Muntenia a încă 15,05% din acțiunile BID. Însă, cu toate că afacerea respectivă a picat, Vîntu n-a mai restituit avansul către SIF Muntenia, astfel că această din urmă instituție financiară s-a trezit acționar captiv la BID cu un pachet de acțiuni evaluat la doar 277.000 USD. La un moment dat însă, BID a dispărut din peisajul bancar (n.r. – la 10 martie 2002, încetarea activității băncii s-a făcut prin dizolvare, pe baza Legii 31/1990!!!), astfel că SIF Muntenia rămăsese și fără milionul de dolari plătiți lui Vîntu și cu acțiuni cumpărate de la acesta valorând zero lei. Ca atare, SIF Muntenia a înaintat o acțiune la Judecătoria Sector 2 împotriva rău-platnicului Vîntu. Urmare: Vîntu a clocit o ilegalitate care l-ar putea costa 3 ani de pușcărie, care a constat în stingerea datoriei personale către SIF Muntenia cu acțiuni deținute de societăți pe care el le fondase sau le controla direct/indirect (Institutul de Economie și Afaceri SA, BID, Gelsor, Gelsor Assets Management) și care, la rândul lor, aveau participații la FRGC. Culmea este că deși cunoșteau că o asemenea inginerie contravine Legii 31/1990, magistrații de la Judecătoria Sectorului 2 au încuviințat prin încheierea nr. 583/CP/20 mai 2002 "executarea silită de către SIF Muntenia a debitorului Vîntu asupra garanțiilor convenite de către părți". Ca atare, debitul de 1.000.000 USD pe care Vîntu îl avea la SIF Muntenia a fost "stins" cu 35,77% din acțiunile FRGC (2.235.087 de acțiuni), care nu valorau decât aproximativ 665.799 USD la vremea respectivă. Rezultatul: SIF Muntenia a rămas cu o gaură de peste 340.000 USD, nerecuperată nici până azi.
