Neavând smartfon şi ducându-mi deliberat traiul zilnic neconectat în timp real la bulă (ocazie pentru cineva să mă întrebe, când dracu’ ai timp să faci atâtea chestii?), nu m-am putut panica eficient nici la cutremuru’ lu Moise, nici la radiaţiile lui Tolontan. Iată nişte episoade pentru care vechii greci aveau un nume potrivit: hybris. (n.r.-HYBRIS – s. n. Mândrie nemăsurată a unui individ, supraapreciere în confruntarea cu destinul (considerate ca surse ale tragicului în teatrul antic grecesc), scrie Sorin Ioniță pe contributors. Citește mai departe.
