V-ați gåndit vreodată la sfårșitul lumii? Dacă vă întrebați cånd și cum s-ar putea întåmpla un dezastru capabil să extermine miliarde și miliarde de vieți pe acest corp ceresc verde și albastru, ca răspuns v-am putea oferi o serie lungă de date, fiecare din ele fiind ziua în care lumea ar fi trebuit să se sfårșească, conform multor așa-ziși „profeți“. Pånă acum nu s-a întåmplat nimic. Așadar, ce e cu mania asta? Ar trebui să o luăm în considerare sau ne putem simți confortabil ignorånd-o?
Teorii și profeții în legătură cu venirea apocalipsei sau a sfårșitului lumii sunt cåte stele pe cer, însă doar un număr limitat dintre ele au ajuns să circule pe plan mondial. „Cartea faptelor“ de Isaac Asimov povestește cum s-a găsit o placă de lut aparent asiriană, de pe la anul
2800 î.Hr, inscripționată cu cuvintele: „Pămåntul a degenerat în zilele noastre… Semnele arată clar că lumea se apropie de sfårșit. Mituirea și corupția au devenit obișnuite“. Imediat se observă cum o profeție prezicånd sfårșitul lumii poate proveni dintr-o interpretare, aparent rațională, a condițiilor sociale la un moment dat.
Michel de Nostredame, intrat în istorie sub numele de Nostradamus, a fost un clarvăzător francez ale cărui predicții au fost direct asociate cu un număr de evenimente istorice majore, cum ar fi marele incendiu al Londrei, ascensiunea lui Napoleon și a lui Hitler și chiar distrugerea turnurilor World Trade Centre din New York pe 11 septembrie 2001. Astfel de profeții s-au bazat adesea pe „divinație“ (din latinescul „divinare“), respectiv pe proorocirea prin astrologie (folosirea calculelor celeste), zoomantie (interpretarea comportamentului animalelor), selenomantie (interpretarea fazelor lunii), oneiromantie (interpretarea viselor) și multe alte metode de „predicție“.
Mulți cercetători contemporani consideră că proorocirile lui Nostradamus s-au bazat și pe interpretarea textelor sacre, metodă utilizată și în vremurile noastre. Printre prezicătorii contemporani se numără și Harold Camping, a cărui teorie prezicea întoarcerea lui Iisus pe pămånt și moartea tuturor necredincioșilor pe 21 mai 2011. Deoarece prezicerea nu s-a îndeplinit, „proorocul“ a mutat sfårșitul lumii cu cåteva luni mai tårziu, pe 21 octombrie 2011. La anul, în 2012, ne așteaptă din nou sfårșitul lumii, conform unor interpretări ale calendarului maiaș.
„Nu cred în vrăjelile astea“
După o serie de priviri reținute și mișcări de eschivare, am aflat că această panică morală nu s-a răspåndit foarte adånc, iar oameni din mai toate segmentele societății par să spună același lucru: „Nu cred în vrăjelile astea“. Lumea pare să se fi desensibilizat după inundația de teorii și fabule ce propagă orice fel de sfårșit. Am intervievat un constructor, a cărui opinie este susținută de majoritatea oamenilor cu care am discutat: „Astea sunt aberații, a venit sfårșitul lumii de prea multe ori“. Sunt opinii și mai neutre, care nu neagă nimic, dar nu sunt mult mai ancorate în realitate. Niște tineri, de exemplu, susțin că „nu se sfårșește lumea, doar se schimbă vibrația, pămåntul trece pe o nouă axă“, deși, desigur, afirmația asta ar putea fi influențată de explicația adăugată: „mă văd la majorat, deci nu, nu se sfårșește lumea“. Normal că sunt și subiecți care au personalizat acest episod aparent iminent din viața noastră, atacåndu-l dintr-o perspectivă mai… spirituală; fix asta a făcut un domn în costum, afirmånd: „Nu cred în apocalipsă, cred că omul are control asupra sfårșitului său. Oamenii se nasc, oamenii mor. Unul poate muri la 20 de ani; deși trăiește pånă la 70, un sfårșit total al lumii nici nu mai contează“. Oamenii tind să interpreteze cåt mai mult momentul ăsta, așa încåt să se potrivească propriei situații, și avånd lipsă de dovezi contrare clare, pånă la urmă de ce nu. Desigur, există și cealaltă paralelă, în care spiritualul e dus și mai departe, reprezentånd o mare parte din opiniile romånilor de azi: religia. Secularizare? Mult mai puțină decåt ne-am fi așteptat. Astea sunt vorbele unui domn lucrånd la amanet: „Cånd o vrea Dumnezeu, om muri. Decåt cånd vine Iisus, atunci se termină“, iar foarte multă lume împărtășește perspectiva asta, viziunea Biblică fiind încă extrem de răspåndită.
Metode moderne de prezicere
Alți prezicători se inspiră din idei mai moderne, de exemplu folosind climatologie și ufologie. Ufologia în sine oferă idei chiar și contradictorii. Spre exemplu, texanul Orville Gordon credea, în 1999, că ființe extraterestre îi vor salva de la o inundație totală a Americii pe cei care îl urmează. Pe de altă parte, tot în 1999, Toshio Hiji prezicea că o treime din pămånteni ar fi distruși de un atac extraterestru. Teorii cu privire la schimbări climatice majore, precum „pămåntul, bulgăr de zăpadă“, devin din ce în ce mai populare în comunitatea științifică, anticipånd venirea unei noi epoci de gheață care va acoperi întregul glob pămåntesc, cum s-ar mai fi întåmplat cu multe milenii înainte, dar accelerat de încălzirea globală cauzată de omenire. Deși nu e o cauză de panică majoră pentru generațiile noastre, nu putem spera decåt ca descendenții noștri să se poată adapta la aceste și multe alte dezastre care îi așteaptă… teoretic.
Stephen Hawking, un fizician foarte bine cunoscut, a avertizat că nu este o idee bună ca organizații precum SETI (centrul de Căutare a vieții extraterestre inteligente) să trimită mesaje în spațiu în scopul de a contacta alte forme de viață (dacă acestea există), fiindcă s-ar putea să nu fie atåt de prietenoși și ne-ar putea coloniza planeta, la fel cum au fost colonizați americanii nativi.
Orice am face, o dată la 4-5 ani ne mai trezim cu încă o versiune terminală a aceleiași povești, ca și struții, panicați și în alertă la orice factor oricåt de minim în jurul căruia s-ar putea construi o poveste a morții noastre.
Dar de ce există toate aceste povești despre sfårșitul lumii în societate? Conform psihologului Aida Ivan, această insistență asupra sfårșitului lumii poate proveni din „dorința omului de a cunoaște viitorul și din cauza fricii de moarte. Încercăm să găsim explicații ori pentru continuitate și dorință de viață după moarte, ori pentru că acest fenomen la o scară mare mai anihilează din propriile frici legate de moarte, bazat pe gåndul: nu mi se întåmplă numai mie, se întåmplă tuturor, ori pur și simplu din cauza nevoii noastre pentru excepțional și senzationalism“.
La ce concluzie se poate ajunge, uitåndu-ne la toate conceptele și ideile propuse? Mii de teorii, multe descriind datele și evenimentele cu o exigență regăsită numai în științele naturale, chiar și dacă reanalizează un text interpretat de milioane de ori înainte. Poate vreunul dintre noi să zică că lumea noastră se va termina brusc sau că Iisus se va întoarce în curånd, sau că masa de oameni va fi profund afectată de un singur fenomen? Cum progresează rasa umană, așa vor progresa și teoriile cu privință la sfårșitul ei. Dacă istoria ne-a dovedit ceva, este că nu a fost și probabil nu va fi niciodată un sfårșit al lumii, și decåt să consumăm timp și bani stresåndu-ne cu gåndul la ce poate fi în viitor, mai bine savurăm momentul prezent.
Alexandru Vlad, Alexandra Lulache, Johnny Khayat, Jingwen Hu
