Convorbire cu prof. univ. dr. Dumitru Dobrescu, membru corespondent al Academiei Române
Sunteți specializat în medicină și farmacologie, ați fost profesor de farmacologie la Institutul de Medicină și Farmacie, ați practicat deopotrivă și alopatia, și homeopatia. În urmă cu patru ani ați scris lucrarea „Farmacologia homeopată“ și pledați pentru tratamentul homeopatic cu argumente greu de combătut. Cum ați ajuns la homeopatie, pentru că nici pe vremea studiilor dvs. nu exista ca disciplină universitară?
Primele informații despre existența homeopatiei le-am avut încă de pe vremea când eram preparator la Catedra de farmacologie și am citit o carte dedicată homeopatiei. Anii au trecut, am ajuns membru al Comisiei Medicamentului a Ministerului Sănătății care aviza omologarea medicamentelor străine și românești. Când, la recomandarea OMS-ului, s-a înființat Comisia de Farmacovigilență, am fost cooptat ca membru și m-am ocupat de fenomenele adverse ale medicamentelor, pe atunci alopate. Atunci s-a înființat și revista „Farmacovigilența“, de care m-am ocupat și în care erau semnalate diferite efecte adverse care nu erau cunoscute pentru a atrage atenția medicilor asupra acestor fenomene. M-am gândit dacă nu poate exista o alternativă și mi-am amintit că există homeopatia. Am început să studiez sistematic, am urmat niște cursuri, am primit autorizație de practică și am început să dau consultații. Era în anul 1981 și până atunci practicasem exclusiv alopatia, am început să folosesc tratamentul homeopat și am depășit 20.000 de consultații.
În ce constă deosebirile dintre cele două metode de tratament?
Aceste metode terapeutice sunt complementare, nu se exclud, se completează una pe cealaltă. Au asemănări și deosebiri. Au în comun legea fundamentală a medicamentului pe care îl folosesc – medicamentul acționează influențând funcțiile fiziologice în sens stimulator sau inhibitor. Urmează deosebirile, legile specifice. Pentru alopatie este legea contrariilor, adică medicamentele acționează în sens invers manifestării bolilor. Medicamentele homeopate se conformează legii similitudinii, acționează în același sens cu fenomenele patologice pe care le tratează.
Cui pe cui se scoate.
Exact. A doua lege – alopatia folosește doze ponderabile, care sunt măsurate cu mijloacele știute, în timp ce homeopatia folosește doze subponderale sau infinitezimale.
Care sunt, în mare, afecțiunile care răspund pozitiv la tratamentul homeopat?
Marea majoritate sunt aceleași ca și în cazul alopatiei. Diferența este că homeopatia are niște avantaje. Medicamentul homeopat, care folosește diluții foarte mici de substanță activă, nu are efecte adverse și astfel se evită ceea ce se numește poluarea mediului intern al organismului cu substanțe active. Medicamentele alopate acționează coercitiv, adică blochează reacțiile organismului și din această cauză, după trecerea fazei acute, rămân urme care se acumulează în timp și duc la cronicizare. În al treilea rând, în homeopatie prețurile sunt foarte mici.
Să înțeleg că acum sunteți doar pentru folosirea tratamentului homeopat?
Nu, eu sunt și pentru medicina alopată, dar medicamentele homeopate ajută organismul.
Sunt fiziologice?
Este o terapie fiziologică și la finalul tratamentului se obține, de cele mai multe ori, vindecarea. Eu am zeci de cazuri de copii vindecați de astm bronhic.
Dar în infecții?
În infecțiile virale respiratorii, medicamentele homeopate sunt imbatabile. În infecțiile bacteriene cu febră este obligatoriu tratamentul alopat, la care se poate asocia și cel homeopat. Dacă s-ar accepta ca ambele metode să fie puse pe același plan, cum propun eu, atunci beneficiile pentru oameni, pentru medicină și economie ar fi uriașe. De pildă, în cazul pneumoniei care acum se tratează exclusiv cu antibiotice timp de 8-10 zile și cu o convalescență de 2-3 săptămâni. Dacă s-ar asocia, de la început, și medicația homeopată, tratamentul ar dura 3-4 zile și convalescența alte 3-4 zile.
Există tratament homeopat pentru diferite forme de cancer?
Nu. Cancerul face excepție, însă și în aceste cazuri se pot asocia medicamente homeopate și alopate. Eu am tratat bolnavi, dar mai ales după radioterapie, și pot să vă spun că tratamentul homeopatic este singurul care poate înlătura consecințele neplăcute ale radioterapiei.
La cât timp se instalează efectul tratamentului homeopatic?
Depinde de boală și de fiecare situație dată. În virozele respiratorii, dacă tratamentul se aplică imediat după apariția primelor simptome și se face în mod repetat după prescripția medicului, se poate opri evoluția boli. Pe măsură ce simptomele se ameliorează, cam după 4-5 doze, se pot distanța orele de administrare.
Ați mers mai departe, propuneți o Farmacologie homeopată și ați scris și lucrare. De ce?
Avantajele sunt enorme. Cred că medicii care profesează alopatia ar trebui să învețe farmacologia homeopată, o disciplină științifică egală cu farmacologia alopată.
De cele mai multe ori, pacienții apelează la homeopat din proprie inițiativă sau la recomandarea unor cunoștințe, atunci când văd că tratamentul obișnuit nu dă rezultate.
Așa este. Homeopatia nu există ca disciplină universitară astfel ca un tânăr medic să știe cum și când să recomande un tratament adecvat. De aceea eu pledez pentru introducerea obligatorie a farmacologiei homeopate în toate facultățile de medicină. Medicii ar trebui să fie pregătiți astfel încât să poată prescrie ambele medicamente și alegerea să se facă pe criterii științifice. Sunt și acum medici care trimit pacienții la homeopat.
Dacă la facultate nu se studiază homeopatia, cum se face specializarea?
Prin cursuri de inițiere organizate de Societățile de homeopatie postuniversitare.
E suficient?
E minimul necesar. Eu insist că ar fi bine să existe cursuri universitare. Atunci, medicul ar putea să prescrie, în funcție de starea bolnavului, un tratament sau altul. Pentru asta însă ar trebui să aibă cunoștințe pe care acum nu le are. Mai mult, sunt medici care sunt împotriva homeopatiei.
În aceste condiții, cum vedeți viitorul homeopatiei?
Utilizarea pe scară largă a homeopatiei atât în ambulatoriu, cât și în spitale, pentru că acum deosebirea dintre alopatie și homeopatie este evidentă doar în mediul universitar. Autoritățile sanitare, atât cele naționale, cât și cele internaționale, agențiile medicamentelor din întreaga Uniune Europeană, OMS-ul pun, de ani buni, alopatia și homeopatia pe același plan. La noi, Agenția Națională a Medicamentelor, care lucrează după normele europene, are norme de autorizare și supraveghere a medicamentelor care sunt identice pentru cele două forme de tratament. Vinovate sunt Casele de medicamente alopate care nu vor să accepte diminuarea veniturilor.
Asistăm la un fel de război…
Eu am și vorbit de războiul de două sute de ani, cel mai lung din istoria omenirii, dintre alopatie și homeopatie; un război nedrept între cei care fabrică medicamentele alopate împotriva homeopatiei ca disciplină fundamentală. Am scris că acest război nu se va termina niciodată, deși ambele metode sunt reprezentante ale unor aspecte ale legilor naturii și nu pot fi desființate.
Să sperăm că este posibilă și o pace.
Aici intervine ideea că legile naturii, care guvernează organismul omenesc, sunt legi naturale, imuabile, perene și perfecte în timp ce legile care guvernează societatea sunt făcute de oameni cu ideile și interesele lor. Asta se vede și în medicină. Acest război se va termina doar atunci când producătorii de medicamente alopate vor înțelege care sunt realitățile și nu se vor mai teme că vor pierde din avantajele materiale.
Numai că în acest război victimele sunt oamenii bolnavi.
Tocmai. Acum, câțiva producători de medicamente dețin monopolul și au suprainundat Europa și America de Nord cu medicamente alopate care lipsesc în Asia, Africa și America de Sud. Nu ar pierde prea mult dacă ar avea un beneficiu mai mic, dar ar ajuta oamenii din aceste țări. Dar, în măsura în care va crește cererea de medicamente homeopate, o să scadă cererea de medicamente alopate chiar și în țările avansate. Producătorii actuali de medicamente homeopate nu vor mai face față și va fi nevoie ca unii dintre producătorii de alopate să se reprofileze.