Dezbaterea despre autonomie si autodeterminarea secuieasca a incins la rosu spatiul public, din pacate insa problematica este speculata politicianist si este plasata intr-un registru minor. Fara a mai mentiona maxima ipocrizie a liderilor pesedisti ori liberali, care le-au lins dunga de la chiloti udemeristilor de li s-au inverzit limbile, ani de-a randul (desuurile bozgoresti sunt cam mucegaite, ca le poarta cand pe o parte cand pe alta, din ratiuni traditional identitare). Enorm de multa gargara in timp ce lucrruri cu adevarat serioase se petrec pe nestiute, cum ar fi de exemplu intrarea in CSM a caricaturii de Mona Pivniceru o gangavita fariseica si plina de tupeu ce face de rusine justitia actuala si compromite intreaga tagma profesionala. Nu era de ajuns ca ani de-a randul a impartit justitia la varf o Lidia Barbulescu, o maimutza cu pene in cur de-a lui Iiescu, adusa de la un CAP, unde isi gasise un loc pe deplin meritat intre vaci si scroafe.
Daca tot vorbim de chestiuni de drept, sa vedem inca cine sunt acei “secui” care isi solitica drepturile. Problema acordarii unor privilegii secuilor, care o or fi ei aceia, ar trebui sa plece in primul rand de la identificarea si delimitarea arealului acestei populatii, or pana astazi nimeni nu s-a ostenit sa plece de la acest minim criteriu de analiza. Cine sunt secuii, de unde au aparut ei, ce limba vorbesc, si mai ales cati sunt? Acestea ar fi trebuit sa fie teme de analiza publica, tratate de specialisti, dar ce sa te astepti de la experti in macinatul cuvintelor, care vobesc zilnic despre absolut orice, ineptii invitati ai Antenelor si Realitatii. Am intreprins noi acesta investigatie, incercand sa obtinem niste date clare, irefutabile, cu privire la pretendentii a sapte – pana la trei scaune, cum zic ei, “secuii” desi in limba romana scaunul insemana si altceva.
Noi le putem da desigur si scaune, mai moi sau mai tari, dar mai intai sa vedem daca le merita. Cifra populatiei “secuiesti”, conform datelor oficiale ale Institutului National de Statistica, nu depaste insa mai mult de doua sute de persoane, si asta lasand de la noi cu larghete, ca suntem generosi, ca majoritari in tara noastra. Aici gasim datele cu privire la populatia din Romania, asa cum este ea descrisa prin oglindirea statisticilor si a recensamintelor din anii 1948, 1956, 1966, 1977, 1992 si 2002. Conform documentatiei anexate ce poate fi consultata de oricine la adresa web a institutiei (http://www.insse.ro/cms/files/RPL2002INS/vol1/titluriv1.htm) rezulta ca, intai de toate, nu s-a declarat nimeni secui, la recensamintele trecute, iar cum udemeristii sunt la guvernare de muulta vreme e greu de crezut ca cineva ar fi putut sa-i impiedice pe “secui” – daca ei chiar ar exista in numar mare, sa se declare ca atare. Am examinat cu atentie toate tabelele ce cuprind indicatori cu privire la etnie, de la tabelul t-40, pana la t-47a respectiv indicatorii cuprinsi in distributia populatiei pe urmatoarele categorii: 40 Populatia dupa etnie – regiuni, judete si medii; 40a Structura populatiei dupa etnie – regiuni, judete si medii; 41 Populatia pe sexe, dupa etnie – judete si medii; 42 Populatia pe sexe, dupa etnie – regiuni si medii; 43 Populatia pe sexe, grupe de varsta, categorii de populatie si etnie; 44 Populatia dupa limba materna – regiuni, judete si medii; 45 Populatia pe sexe, dupa limba materna – judete si medii; 46 Populatia pe sexe, dupa limba materna – regiuni si medii; 47 Populatia dupa etnie si limba materna, pe judete; 47a Populatia dupa etnie si limba materna, pe medii. Nicairi nu am gasit picior de “secui”. Am plecat mai departe cu rationamentul si am asumat ideea ca poate sunt cuprinsi in zona “alte nationalitati”, undeva dupa tigani, tatari, pecenegi, turco-slavi, cumani, amerindieni, bozgori, sogori etc. Categoriile mentionate cuprind urmatoarele cifre statistice, la nivelul intregii tari: rubrica alta etnie – 16850 si rubrica etnie nedeclarata – 1941. Cum “secuii” pretind ca ar fi justificati la dreptul unui asa zis “tinut secuiesc”, undeva in arealul romanesc definit de judetele Covasna – Harghita, am cautat in aceste doua zone sa vedem care sunt cifrele celor de “alta etnie” si celor cu “etnie ndeclarata”, intre care s-ar pute sa fie ascunsi “secuii” nostri si am separat urmatoare cifre: 27 de persoane de alta etnie si 81 cu etnie nedeclarata – in Covasna, si 45 de persoane de alta etnie si 131 cu etnie nedeclarata in Harghita. Desi poate la nivel stiintific nu ar fi corecta si ar putea fi deci contestabila atribuirea, in contul “secuilor”, la gramada, a sumei cumulate a categoriilor mentionate, o facem totusi pentru a avea o imagine aproximativa, un punct de plecare, urmand ca savantii si specialistii sa analizeze mai departe.
108 plus 156 de persoane respectiv 264 de etnici mai aparte ar putea fi suma totala a celor care se pretind a fi “secui” in judetele Covasna – Harghita. Pana una alta apare ca evident ridicola pretentia acordarii unui “Tinut”celor 264 de presupusi “secui”. Eventual le-am putea da o portiune din parcul Cismigiu, alaturi de fazani, lebede si ratze tarcata. Cu multa, multa vreme in urma se pare ca secuii eru ceva mai multi daca avem in vedere ca Mihai Viteazul care s-a bazat pe secui, la unele dintre bataliile sale si mai ales daca avem in vedere ca la rascoalele taranesti din secolul 14, din Ardeal, secuii au taiat mai multe capete de unguri decat au reusit sa o faca vreodata romanii. Si Miscarea Legionara avea in randurile sale “secui”, care aveau si un cantec, Imnul legionarilor secui, cunoscut sub numele Imnul romanilor secuizati, scris de Horatiu Comaniciu si cu muzica de Ion Manzatu. Cantecul este in limba romana, poate si deoarece nu este cunoscuta inca limba “secuieasca” iar ipotezele stiintifice bat spre ideea ca majoritatea secuilor sint romani maghiarizati de-a lungul secolelor (cartea lui Gheorghe Popa Lisseanu – Originea Secuilor Si Secuizarea Romanilor, reeditata si aparuta la Bucuresti, sub ingirjirea editurii Romania Pur si Simplu, 2003, ISBN 973-86261-4-52003).
Secuii, cu totul altceva decat maghiarii
Se pare ca urmasi ai avarilor, unul dintre multele neamuri migratoare, asezati in perioada evului mediu pe unde au apucat si ei, secuii au avut in trecut, prin secolul XVI, un port si obiceiuri proprii, in zona Ciucului, elemente pe cale de disparitie in veacurile XVII-XIX. Un argument important al faptului ca “secuii” ar fi altceva decat maghiarii este chiar faptul ca ei insisi insista, asa putini cum sunt, sa fie numiti, “secui”, semn ce defineste asumarea unei deosebiri elocvente fata de unguri, fata de care sunt distincti si ca etnie originare. Iar faptul ca au macelarit o gramada de unguri ce-i asupreau si pe ei si pe bastinasii romani, in secolul XIV intareste aceasta idee, ba chiar le adauga o nota simpatica, din punctul meu de vedere.
Un mare savant si carturar al secolului XV, preocupat de originea “secuilor” Antonius Verantius afirma transant la vremea aceea, dupa studii aplicate ca secuii “se deosebesc de unguri in aproape toate obiceiurile, legile si felul lor de a trai, si nu se aseamana nicidecum, nici ca limba, cand vorbesc dupa chipul stramosilor”. Contemporan cu Antonius Verantiu, Nicolaus Olahus nota si el ca secuii au inca “unele cuvinte proprii neamului lor”. Amestecati cu romanii, initial in Maramures si Bihor si apoi in judetele mai dinspre centrul spatiului romanesc, secuii au fost victime al maghiarizarii fortate, ca si romanii si situatia lor si a romanilor maghiarizati a atras atentia unui mare numar de personalitati culturale ale secolului XIX – printre acestia – Nicolae Iorga, Octavian Goga, Alexandru Lapedatu, Stefan Metes, Vasile Goldis, Dimitrie Gusti, Mihai Sadoveanu, Onisifor Ghibu, St. O Iosif, Emil Garleanu, Dimitrie Gusti, pe langa Miron Cristea, Octavian Taslauanu, Ghita Popp, Nicolae Colan, Romulus Cioflec, Alexandru Nicolescu, Justinian Teculescu, Veniamin Nistor, Aurel Gociman – Oituz etc. Tot atunci au aparut lucrarile lui Gheorghe Popa-Lisseanu, Sabin Opreanu, Teodor Chindea, Petre Ramneantu, Nicolae Sulica, Elie Campeanu, Aurel Nistor si a altora.
Problema unor secui de astazi, ca Szasz Jeno, de exemplu este ca nu prea au pus mana pe carte ci mai degraba pe bistari, culmea, de la inamicii lor din trecut. Pentru a castiga postul de primar al Odorheiului, Szasz Jeno a primit de la Kelemen Hunor de la UDMR suma de 5 milioane de dolari. Suma modica, cu mult sub valoarea sanngelui varsat de secuii care au fost martirizati, alaturi de romani, de grofii unguri, cu ceva ani in urma. Faptul ca au trecut niste secole este probabil un factor care mai rugineste memoria, desi securea bine pastrata si ascutita, din podul casei, exersata de secui pe gatul ungurilor, candva, n-ar fi trebuit sa rugineasca.
Citez un pasaj din lucrarea carturarului G. Popa – Lisseanu, ce n-ar trebui sa lipseasca din biblioteca niciunuia dintre cei aproximativ 200 de secui care inca mai traiesc in Covasna – Harghita.
““Blocul secuiesc” este o nascocire a timpurilor moderne, de dupa 1848, nascocire avand ca scop de a se face sa se creeze in existenta unor mari forte secuiesti si, in acelasi timp, sa creeze o atare forta in mijlocul Ardealului si in mijlocul romanilor, care, eliberati de robie erau un pericol amenintator pentru recenta unire a Transilvaniei cu Ungaria,”unire” proclamata unilateral, fara consultarea si aprobarea romanilor, in martie 1848, de Parlamentul de la Budapesta (n.ed.). De altfel, trebuie asisderea socotita de domeniul inchipuirii si asa numita Terra Siculorum de odinioara, in care romanii lipsiti de orice drepturi politice, erau redusi in stare de sclavie si pusi in slujba secuilor ce se bucurau de toate drepturile si de tot felul de privilegii.
Cand noi sustinem neexistenta unui bloc secuiesc, ne bazam pe realitatea faptelor si pe datele sigure ale statisticilor.
Dupa statistica maghiara din 1910, ultima statistica oficiala facuta de unguri in Transilvania, in judetele secuiesti Ciuc, Odorheiu si Trei Scaune, precum si in judetul Mures (pe care ungurii l-au adaugat pe langa cele trei “pentru rotunjire”, desi numai o parte a acestui judet completeaza tinutul istoric secuiesc) se gasesc 637.562 locuitori. Printre acestia, 502.030 sunt unguri sau mai exact locuitori de limba maghiara, si 115.744, mai mult de o cincime, sunt romani.
Acesti locuitori, traiesc in 509 comune, desi asa numita “Regiune secuiasca” cuprinde numai 426 comune. In aceste 509 comune, chiar dupa statistica ungureasca, romanii sunt in majoritate absoluta in 90 de comune si anume in 3 sate in judetul Odorheiu, in 6 sate in judetul Ciuc, in 9 sate in judetul Trei Scaune si in 72 in judetul Mures.
Si chiar daca socotim numai regiunea istorica secuiasca, fara adaosul ce s-a introdus in urma, in cele 426 sate, intalnim 40 cu majoritate romaneasca.
Aceasta statistica ungureasca este facuta dupa o conceptie cu totul bizara. Caci, in loc ca ea sa constate originea etnica a locuitorilor, ea constata limba ce ei o vorbesc. Si cum in Ardeal, in afara de cateva regiuni, in care n-a putut sa patrunda elementului maghiar, romanii, dupa introducerea dualismului austro-ungar din 1867, peste tot locul au inceput a grai in limba lui Arpad, ei au fost inscrisi in statistica, ei si copii lor din leagan, ca unguri. Simpla declaratie ca vorbesc ungureste era deci o proba suficienta a nationalitatii lor. Si cu toate acestea, in multe localitati, secuii de origine romana, care nu stiau o vorba romaneste, declarau: “én oláh vagzok” – “eu sunt roman”“.
Declaratie pe care daca si-ar asuma-o pe deplin si cei 200 de “secui” mentionati, i-ar face beneficiarii unei portiuni inca mai mare din parcul Cismigiu, chiar pana la celebrul restaurant Monte-Carlo, unde ar incapea cu totii cu siguranta, si unde m-as angaja sa le dau la toti de baut, mai ales daca vor fi de acord ca alaturi de noi, fratii lor romani, sa asculte adevaratul Imn al UDMR. George Roncea
