Trupe speciale, tigani furiosi, masini incendiate, campuri poluate cu produse petroliere, depozite subterane in care sunt ascunse sute de tone de benzina si motorina, iata, in doar cateva cuvinte, ce inseamna -furtul din conducte- vazut la televizor. Ca in multe alte cazuri realitatea este un pic diferita, neputand fi asa de usor comprimata in cateva zeci de secunde. In realitate, furtul nu se face chiar ziua la drumul mare, iar confruntarile cu Politia sunt doar incidente -regretabile- pentru ambele parti, care nu fac altceva decat sa atraga atentia si sa tulbure afacerile.
La Crevedia, conductele se odihnesc. Hotii si-au facut plinul…
Conductele prin care Conpet si Petrotrans isi transporta produsele petroliere au un traseu destul de lung, trecand prin Peris, Crevedia, Buftea, Magurele, Chitila, Chiajna si Domnesti. Situate in imediata apropiere a Capitalei, toate aceste localitati au devenit un adevarat rai al hotilor de benzina. De pe lista enumerata mai sus, doar Crevedia a fost lipsita, de evenimente notabile, de batai cu Politia sau de urmariri ca-n filme. Aici, lucrurile se fac cu mult mai mult calm, mai ferit, fara ca -afaceristii- sa se napusteasca pe conducta in vazul tuturor. Conductele de transport al produselor petroliere nu trec chiar prin comuna Crevedia, ci un pic mai departe, pe langa satul Darza.
-Acum, mai prindem, din cand in cand cate un localnic care are motorina sau benzina fara a avea acte de provenienta a marfii, dar sunt cantitati mici. Instalatii folosite pentru furt din conducte nu am gasit, iar paza a fost intarita si mai mult in ultima perioada-, declara unul dintre politistii din comuna Crevedia.
De la acelasi politist aflam si traseul exact al conductelor, acestea netrecand prin Crevedia, ci pe la marginea satului Darza, pe langa calea ferata.
Drumul desfundat care leaga cele doua localitati ar trebui sa-i opreasca pe toti cei care nu poseda o masina de teren, fiind atat de accidentat, incat ai toate sansele sa-ti spargi capul si sa te intorci pe jos, masina devenind inutilizabila.
Daca ai reusit totusi sa ajungi in Darza vei descoperi un mic sat, cu cateva zeci de case destul de modeste. Totul pare parasit, frigul de afara sau treburile gospodaresti tinindu-i pe oameni in case. Pe strada nu e nimeni, nici macar, omiprezentii, cainii. Casele sunt asezate destul de ciudat, fara prea multa logica.
In satul Darza, Omerta se respecta de frica
Plimbarea pe -strazile- din sat are, pe langa distrugerea masinii, si un alt rezultat, intr-un final reusind sa descoperim si un satean care nu se baricadase in casa. Nea Gheorghe, asa cum se recomanda, nu prea stie mare lucru despre hotii de benzina. De auzit a auzit el ceva, dar sigur nu prea stie. -De hotii astia am auzit. Am auzit si ca la noi pe aici se intampla, dar cine si de unde fura nu stiu. Conductele trec pe langa sina de tren, dar e plin de Politie. Au chiar si avioane. De furat se fura oricum, dar mai mult vara. Daca mergeti pe la conducta o sa vedeti gropile, ca e plin de ele, dar acum s-au mai linistit ca a venit multa politie-, povesteste nea Gheorghe.
A ajunge la sina de tren se dovedeste cu mult mai complicat decat am fi crezut noi. Indicatiile date de batran ne conduc catre marginea satului, de unde incepe campul. Sina de tren se vede in zare, dar drumul nu e cel care trebuia. Pe camp nu e nici tipenie de om, nici paznici, dar nici hoti. Undeva destul de departe se poate zari o caruta mergind agale.
Dupa cateva minute bune de asteptare caruta opreste in fata noastra. Pe capra stau doi barbati, tatal si fiul. Despre hotii de combustibil, nu stiu, nici ei, nimic. -De furat se fura, doar au dat si la televizor. Toti fura, dar nu va pot spune exact cine, ca daca o fac si dati la ziar maine ne gasesc cu gatul taiat. Au adus mascati, masini si avioane dar degeaba. Daca vreti sa-i prindeti veniti noaptea cand e forfota ca pe bulevard. Atunci ies din case si se duc la locurile unde si-au facut instalatii. Daca va prind nu va mai intoarceti intregi la Bucuresti, ca astia n-au mama, dau in cap oricui. Asa ca eu nu stiu nimic,- explica carutasul.
Poteca hotilor, ca un Drum National
Pentru a vedea cu ochii nostri gropile sapate de hoti, suntem trimisi in partea cealata a satului. De acolo o luam pe un drum -de ziceti ca e DN ca asa de batatorit e de masinile care trec pe acolo-. Dupa ce am traversat satul, la fel de pustiu, am ajuns si la locul de unde ar fi trebuit sa intram pe -DN-. Cu toate eforturile noastre, si mai ales ale masinii, nu am reusit sa descoperim celebrii hoti. La fel de adevarat e ca nici peste paznici nu am dat, cu toate ca povestile celor doi tarani te-ar fi facut sa crezi ca te afli in mijlocul unei baze militare.
Dupa mai mult de patru ore de cautari inutile, frig si mers pe drumuri impracticabile, ne-am dat batuti. Drumul pe care plecasem nu ducea nicaieri. Cei care se ocupa cu furtul din conducte stiu sa-si faca treaba, in liniste, fara circ si complicatii. Teama sau complicitatea celor din sat in protejeaza, iar nepasarea politiei si a firmelor de paza le umplu buzunarele.
