Sarbatoarea de innoire a timpului calendaristic la cumpana dintre ani, in noaptea de 31 decembrie-1 ianuarie, este numita la romani Ingropatul Anului, denumirea de Revelion apartinand timpurilor moderne. Ideea innoirii timpului supravietuieste in Calendarul popular, unde -sfintii- sunt tineri, maturi si batrani, dupa cum s-au impartit sarbatorile. Cei de la inceputul anului sunt tineri (Sfantul Vasile, Dragobete, Sangiorz), la mijlocul anului sunt maturi (Sfantul Ilie, Sfanta Maria), iar ultimii sarbatoriti sunt, fara exceptie, batrani (Mos Nicolae, Mos Ajun, Mos Craciun). Exista, insa, si exceptii: Mos Alexa si Baba Dochia (1 si 17 martie), celebrati primavara, si-au pastrat locul avut intr-un stravechi calendar, cu inceputul de an in perioada echinoctiului de primavara.
O tinem intr-o sarbatoare pana la Boboteaza
Ciclul sarbatorilor de Anul Nou este un timp ritual, impartit de Revelion in doua perioade: cea dintre Craciun si miezul noptii de 31 decembrie si apoi pana la Boboteaza. In prima parte a ciclului, timpul se -strica- neincetat: se mareste noaptea, sporeste frigul si intunericul si, o data cu acestea, spaima oamenilor ca lumea merge spre pierzanie, ca va veni momentul cand Soarele va disparea definitiv de pe cer. Soseste apoi fenomenul astronomic spectaculos al solstitiului de iarna, cand Soarele incepe sa urce pe bolta cerului si ziua sa creasca putin cate putin, -cu cat sare cocosul pe pragul casei- sau -cu cat se misca puiul in gaoacea oului-.
La cumpana dintre ani, renastem prin aprinderea luminii
Prin multe obiceiuri si credinte care exprima la inceput teama, dezordinea si haosul, iar dupa miezul-noptii de Revelion optimismul, veselia, ordinea si echilibrul, romanii interpreteaza, popular, fenomenele naturale care se desfasoara independent de dorinta si vointa lor.
Stingerea luminilor in noaptea de Revelion reprezinta intunericul si haosul desavarsit provocat de moartea divinitatii, iar aprinderea luminilor simbolizeaza nasterea sa si, o data cu aceasta, a timpului lumii inconjuratoare, credinta deschiderii cerului, arderea comorilor si vorbitul animalelor, alungarea spiritelor malefice prin zgomote. De altfel, toate obiceiurile care marcheaza inceputul noului an transmit mesaje optimiste.
Sorcova reprezinta, spre exemplu, incercarea norocului, aflarea ursitei, impacarea pricinilor si implinirea unor acte de toleranta si ingaduinta si inceperea simbolica a lucrului.
In Europa, la cate bordeie, atatea obiceie
Numarul de obiceiuri depinde, cum zice un proverb romanesc, de cel al bordeielor: Anul Nou este insa o sarbatoare ce, desprinsa in prezent aproape in totalitate de religios, capata un caracter de universalitate.
In Europa, Anul Nou este adesea un timp al superstitiilor si prezicerilor. In unele parti din Elvetia si Austria, oamenii se costumeaza pentru a sarbatori ajunul zilei de Sfantul Silvestru. In anul 314, oamenii au crezut ca Papa, care se numea Silvestru, a capturat un teribil monstru de mare, care va scapa si va distruge lumea in anul 1000. Pentru ca acest lucru nu s-a intamplat, toti au fost fericiti, dar, in amintirea acelei spaime, oamenii se imbraca in costume fantastice.
In Grecia, ziua de Anul Nou este dedicata Sfantului Vasile, celebru pentru bunatatea sa. Copiii grecilor isi lasa incaltarile langa semineu in noaptea de Anul Nou, pentru a primi daruri de la sfantul cel bun.
In Scotia, Anul Nou este numit Hogmanay, iar in unele sate sunt aprinse suluri de smoala, ce sunt apoi lasate sa se rostogoleasca pe strazi. Astfel, anul vechi este ars si celui nou ii este permis sa vina. Scotienii cred ca prima persoana care va intra in casa de Anul Nou va aduce fie noroc, fie ghinion. Anul cel Nou va fi extrem de norocos daca aceasta prima persoana este un barbat brunet, care aduce un dar.
Traditional, in multe parti ale lumii, exista convingerea ca norocul Anului Nou depinde de ceea ce se mananca sau se face in prima zi a anului. Din acest motiv, a devenit un obicei ca Anul Nou sa fie sarbatorit in familie sau printre prieteni.
Petrecerile se intrerup, de obicei, la miezul noptii, pentru a reizbucni, mai vii, dupa intrarea in noul an. Toata lumea se saruta si anul incepe in bucurie si fericire. In cadrul multor culturi, mancarea in forma rotunda – care simbolizeaza un ciclu complet al anului – va aduce noroc. Astfel, in Germania se mananca gogosi sau varza. In Canada exista obiceiul baii traditionale -a ursului polar-. Oameni de toate varstele isi pun costumul de baie si se arunca in apa de gheata.
Pe toate meridianele, chiar daca nu la aceeasi data, oamenii sarbatoresc Anul Nou cu speranta si bucurie, visand la vremuri mai bune decat cele prin care abia au trecut.
