In -Monitorul Oficial- nr. 422 din 19 mai/2005 a fost publicata mult-asteptata procedura de implementare a programului pentru sprijinirea dezvoltarii IMM-urilor prin fonduri, in limita sumelor platite pentru impozitul pe profitul reinvestit. Pentru anul 2005, au fost alocate fonduri in valoare de 245 miliarde de lei, adica aproximativ 6,8 milioane de euro, la un curs de 36.000 lei/euro. Avand in vedere ca in Romania exista circa 600.000 de IMM-uri, care reprezinta cel mai mare contribuabil la PIB si cel mai mare angajator, suma in cauza e ridicola. Analizand aceasta procedura, dar si Regulamentul privind ajutorul de stat pentru IMM-uri, pus in aplicare prin Ordinul presedintelui Consiliului Concurentei nr. 55/2004, rezulta ca ne aflam fie in situatia tipica a unor reglementari aproape imposibil de respectat de marea majoritate a celor carora li se adreseaza, fie in situatia in care cei care le-ar putea respecta renunta din start la idee, doar constatand ce eforturi, cat timp si bani implica simpla alcatuire a dosarului. Admitand ca cineva chiar ar avea timpul necesar sa parcurga stufoasa procedura, acesta s-ar alege cu maximum 25% din profitul din 2004 reinvestit, dar la mult timp dupa ce ar face dovada platii integrale a investitiei facute.
In acest an, pot beneficia de prevederile programului agentii economici incadrati in categoria IMM-urilor si daca indeplinesc, cumulativ, la data solicitarii, mai multe criterii de eligibilitate.
Cei care au reinvestit din profitul pe 2004 pot spera la ceva maruntis
In primul rand, orice solicitant trebuie sa aiba capital social integral privat. In al doilea rand, compania in cauza trebuie sa respecte toate conditiile prevazute de Regulamentul privind ajutorul de stat pentru IMM, pus in aplicare prin Ordinul presedintelui Consiliului Concurentei nr. 55/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, si de Instructiunile privind incadrarea unei intreprinderi in categoria IMM, puse in aplicare prin Ordinul presedintelui Consiliului Concurentei nr. 57/2005. Practic, regulamentul mentionat interzice accesul la acest tip de finantare IMM-urilor care au activitati legate de productia, procesarea sau comercializarea produselor, prevazute intr-o anexa stufoasa, majoritatea acestora fiind din domeniul agriculturii si zootehniei, precum si celor care desfasoara activitati de export sau companiilor care -favorizeaza utilizarea produselor nationale in detrimentul produselor din import-.
In al treilea rand, IMM-urile solicitante ar trebui sa aiba platite la termen toate obligatiile pe salarii, sa nu fie in stare de faliment ori de lichidare, sa nu aiba afacerile administrate de un judecator sindic, sa nu aiba activitatile comerciale suspendate sau sa nu se afle intr-o situatie similara cu cele mentionate mai sus si sa nu faca obiectul unei proceduri legale pentru declararea uneia dintre aceste situatii, sa fi incheiat anul fiscal anterior cu bilant pozitiv si sa fi reinvestit in parte, sau integral, profitul si sa nu fi aplicat amortizarea accelerata pentru activul respectiv.
O birocratie stufoasa
Practic, potentialul beneficiar va inainta, personal sau prin posta, cu confirmare de primire, o cerere-tip la sediul Agentiei Nationale pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii si Cooperatie – Unitatea de Implementare a Programului (UIP), insotita de un dosar voluminos, care va trebui sa contina o multime de documente, unele nu doar ca nu sunt prea usor de obtinut, dar intocmirea lor necesita si timp din belsug.
Un prim document din aceasta categorie e cel intitulat -certificat constatator-, in original, emis de Oficiul Registrului Comertului de pe langa tribunalul teritorial, in care sa se mentioneze actionarii/asociatii, reprezentantii legali ai societatii, situatia juridica, precum si toate domeniile de activitate principale si secundare ale societatii solicitante. Obtinerea lui necesita cel putin o saptamana, iar in opinia noastra, ar putea lipsi, din moment ce orice IMM detine deja actele de constituire, fise de mentiuni, cu toate modificarile ulterioare constituirii, iar in celelalte documente din dosar se regasesc implicit toate aspectele in cauza.
Un alt document obligatoriu este certificatul de obligatii fiscale, din care sa rezulte ca IMM-ul nu are datorii exigibile de plata a contributiilor, impozitelor si taxelor catre diversele bugete, dublat de o declaratie pe propria raspundere in acest sens. Pentru obtinerea certificatului de obligatii fiscale, contribuabilul va depune la Administratia Financiara o cerere si, evident, un dosar cu o multitudine de documente care sa ateste plata la zi a tuturor obligatiilor fiscale.
Apoi, dosarul va mai contine: o declaratia pe propria raspundere privind numarul mediu anual al salariatilor; o copie de pe bilantul contabil din anul precedent, vizat si inregistrat de organele competente, semnata, pentru conformitate cu originalul, de reprezentantul legal al societatii; documentele care atesta plata impozitului pe profit datorat la nivelul anului 2004, desi din certificatul de obligatiuni fiscale acest lucru rezulta clar; documente in copie certificata, care atesta valoarea investitiei (contracte, facturi fiscale, extrase de cont, ordine de plata, chitante fiscale si alte documente fiscale, care pot dovedi efectuarea de plati, care atesta investitia); o declaratia pe propria raspundere, prevazuta in anexa nr. 2 din procedura, prin care solicitantul se obliga sa mentina cel putin cinci ani investitia in cauza, altfel va restitui banii primiti, la care se va adauga si o dobanda; o declaratia pe propria raspundere ca nu aplica amortizarea accelerata, cu privire la activul respectiv.
Specialistii in domeniu sunt de parere ca in mai putin de o luna un astfel de dosar nu se poate intocmi, chiar si in cazul unui IMM, care are in schema nu doar serviciul contabil bine organizat, ci si un jurist cu multa experienta.
Dupa doua luni afli daca esti -in carti-
Fondurile vor fi acordate IMM-ului dupa ce acesta face dovada ca a varsat impozitul aferent profitului realizat pe anul 2004 la bugetul de stat. In cazul in care cererea-tip pentru alocarea de fonduri nu este completata corect, sau nu este insotita de toata documentatia necesara, ori exista neconcordante in informatiile furnizate, procesul de evaluare se va relua de la data inregistrarii unei noi cereri-tip. Verificarea cantitativa a continutului dosarului se face la momentul depunerii acestuia, iar existenta neconcordantelor in informatiile furnizate se va comunica solicitantului in termen de maximum 15 zile de la depunere.
In concluzie, in cel mai bun caz, dupa doua luni afli daca poti lua o suma, de cele mai multe ori infima, intrucat majoritatea IMM-urilor au profituri mici. Spre exemplu, o firma cu un profit brut de 100.000.000 lei pe anul 2004 ar putea lua maximum 25.000.000 lei daca ar fi reinvestit deja tot profitul, dar se expune unor riscuri timp de cinci ani, sau chiar zece ani – termen prevazut de lege pentru a fi pastrate toate documentele legate de finantarea in cauza.
