Desecretizarea contractelor de privatizare din domeniul energiei și mai ales începerea urmăririi penale în legătură cu unele aspecte ilegale ale acestor privatizări nu au rămas fără ecou internațional. Și, din păcate, acesta este negativ. Fără o aplecare serioasă asupra fondului problemelor supuse cercetării penale, unele intervenții în presa de specialitate occidentală au pus în discuție, într-o dubioasă devălmășie și cu o remarcabilă neseriozitate, presupuse încălcări în România ale unor valori considerate sacrosancte precum privatizarea sau investițiile străine. Cum ar veni, deci, România este împinsă la zid pentru că își permite să incrimineze niște ilegalități comise de străini pe teritoriul ei sau în legătură cu înstrăinarea unor bunuri publice, în loc să fie mulțumită că aceștia ne bagă în seamă! Nu contează, în aceste abordări, cum respectivii fac bani pe seama noastră – legal sau ilegal, corect sau incorect – totul este că ar trebui să ne închinăm la ei doar pentru faptul că deniază să facă bani pe seama noastră!
"Wall Street Journal", marele cotidian al cercurilor de afaceri americane, nu-și ascunde iritarea că unul dintre bancherii Credit Suisse First Boston – societate căreia ziarul îi acordă o deplină credibilitate, fără a-i fi analizat implicarea în România – a fost acuzat de spionaj în privatizări din sistemul energetic românesc. "Modul în care au fost formulate acuzațiile – spune ÇWall Street JournalÈ – aduce aminte de războiul rece". Și, după o asemenea anatemă, autorul articolului trece chiar la amenințări. "Credit Suisse poate se va relaxa, dar investitorii nu. România vrea să intre în Uniunea Europeană și, pe agenda autorităților, o victorie împotriva corupției poate fi printre obiectivele prioritare. Însă, în cazul investitorilor nu este așa!".
Ar fi mai multe lucruri de spus. Înainte de toate că, după mai multe implicări în România, Credit Suisse rămâne pentru această țară (dacă altele nu vor să ia aminte și ele!) cu o credibilitate controversată, dacă nu cumva sever afectată. Marea firmă a fost consultantul statului român ca vânzător în mai multe privatizări de anvergură în sistemul energetic. A luat o grămadă de bani de la statul român. Nu trebuie, desigur, să avem pretenția ca recomandările consultantului în privatizările respective să fi fost în favoarea vânzătorului! Dar nici să fie așa cum se dovedesc, în favoarea cumpărătorului! Nu este deci de mirare că se nasc atâtea semne de întrebare și suspiciuni!
În altă ordine de idei, din ceea ce sugerează procurorii de caz reiese că în alte privatizări, în care Credit Suisse a fost consultant al unor participanți la licitație, reprezentanți ai societății și-au folosit relațiile cu anumiți oficiali români spre a afla ofertele celorlalți participanți la licitație și, ca un făcut, tocmai firmele cărora Credit Suisse le-a acordat consultanță au câștigat licitația. Există înregistrări, autorizate, de convorbiri telefonice care probează acest lucru. Păi "Wall Street Journal" nu știe că în America pe o asemenea acuzație, probată desigur, un inculpat poate căpăta zeci de ani de pușcărie, pentru că se cumulează infracțiunea de folosire în interes propriu de informații confidențiale cu aceea de încălcare a normelor elementare de concurență corectă?! Nu știm dacă încadrarea juridică a unor asemenea infracțiuni este aceea de spionaj sau aceea de furt pur și simplu, dar au ieșit oare acestea în afara incriminărilor judiciare doar pentru că s-a depășit politic perioada "războiului rece"? Și dacă cineva le incriminează – nu din vreun alt motiv decât acela că faptele există – înseamnă oare că se întoarce la arsenalul "războiului rece"?!
Este evident vorba de altceva! Este vorba de o presiune mediatică pentru ca marginalizații globalizării – alde România – să nu îndrăznească nici măcar a pune în discuție sistemul care le țintuiește la periferie. Să nu cumva să pui în discuție "investitorul privat" sau consultantul care te îndeamnă să fii la cheremul acestuia! Chiar dacă reprezentanții investitorului privat sau ai consultantului se dovedesc a fi niște bandiți!
După scandalurile imense – Enron, World Com și altele asemenea – în care s-au împletit manifestările de corupție cu încălcările flagrante ale concurenței loiale și conflictului de interese, ale regimului informațiilor confidențiale și rolului companiilor de consultanță – inclusiv și cu atât mai mult un ziar prestigios ca "Wall Street Journal" ar trebui să lase ciocul mic, să vadă mai degreabă bârna din ochiul propriu decât paiul din ochiul altora, pur și simplu pentru că în cazurile menționate au fost călcate în picioare valorile economiei de piață și ale corectitudinii politice. Măcar, după aceste scandaluri, media aparținând marelui capital să învețe să dea sentințe nu în general, ci doar pe cazuri concrete, după ce le-a analizat și după ce justiția și-a pus la dispoziție probele, și nu înainte!
Cât despre amenințările că nu vor mai veni "investistorii străini", România ar trebui să aducă în mod clar în atenția comunității de afaceri internaționale că așteaptă cu brațele deschise investitorii serioși care respectă regulile concurenței de ei înșiși inventate și nu bandiții, căci de bandiți nu ducem lipsă din producția autohtonă!
