Chiar daca abonamentul pentru gazele naturale va fi inlaturat, consumatorii vor suporta costuri considerabile care nu le revin lor, ci firmelor de distributie. Nimic nou sub soare, de altfel, la energie electrica lucrurile deja merg pe acest fagas. Deosebirea consta in faptul ca autoritatea de reglementare in domeniul energiei electrice s-a dovedit mai -isteata- decat cea din domeniul gazelor naturale, rebotezand abonamentul in -taxa de rezervare- (recunoasteti, suna frumos!). Si intr-un caz, si in celalalt, jocurile au fost facute de fosta guvernare, in perioada pregatirii procesului de privatizare a companiilor din domeniul energetic, invocand, in mod parsiv, -cerintele procesului de integrare in Uniunea Europeana-.
Realitatea este ca extrem de putine voci au luat pozitie impotriva -taxei de abonament- pentru consum de energie electrica, devenita intre timp taxa de -rezervare-. Autoritatea de reglementare in domeniul energiei a fost mai abila decat surata sa din domeniul gazelor, introducand la art. 13 din Ordinul nr. 39 din 20/12/2004 prevederea conform careia, in cazul tarifului CI de tip monom de curent electric, cu consum inclus, aplicabil consumatorilor casnici, abonamentul se calculeaza corespunzator numarului de zile din perioada de facturare, iar abonamentul cuprinde pretul rezervarii si o cantitate zilnica de energie, de 1 kwh. In cazul majoritatii tipurilor de abonament, rezervarea are o valoare zilnica mai mica decat pretul unui kw/h.
Un abuz -legal-
In cazul abonamentului la gaze, pentru suma incasata zilnic de la consumator prestatorul nu oferea nimic. Dar baga in buzunar mii de miliarde anual. Au existat voci care au afirmat ca aceasta taxa ar fi destinata acoperirii cheltuielilor de intretinere. Dar acest lucru nu poate sta in picioare, intrucat exista un act normativ in vigoare, intitulat Criteriul nr. 18/dec/2003, publicat in ianuarie 2004 in -Monitorul Oficial-, care reglementeaza exact cum se calculeaza preturile pentru fiecare actor din lantul care face ca aceasta utilitate sa ajunga la consumator, inclusiv pentru distribuitori.
Dar, in formula anuala de ajustare a venitului unitar al activitatii de distributie, nu doar ca se regaseste o astfel de componenta, ci sunt, la discretie, o serie de componente in favoarea rotunjirii veniturilor companiilor de distributie. Nu punem in discutie includerea in formula a ratei inflatiei, a costurilor suplimentare neprevazute, a ratei reglementate a rentabilitatii, a amortizarilor sau a diferentei de costuri unitare preluate direct etc, ci existenta unei componente alocate pentru plata unor despagubiri, penalitati sau altele asemenea, rezultand din standardul de performanta al activitatii de distributie in anul respectiv si cea recunoscuta pentru anul precedent. Curios e faptul ca, din tot lantul celor implicati in furnizarea de gaz natural populatiei, doar formula destinata celor care achizitioneaza direct gaze, pentru a le revinde, nu beneficiaza de aceasta componenta, desi sunt cei mai expusi la plata de penalizari.
Includerea, oficial, intr-o formula dintr-un act normativ al guvernului a unor penalizari datorate de anumite companii prestatoare de servicii, dar platite de catre populatie si de catre alte categorii de consumatori de gaz natural, reprezinta un abuz. E adevarat ca la art. 100 din actul normativ in cauza sunt enumerate costurile nerecunoscute, inclusiv o multitudine de penalizari, dar acelasi articol, la paragraful d, specifica acceptarea unor cheltuieli -cu despagubiri, penalitati sau altele asemenea rezultand din standardul de performanta, care depasesc limita recunoscuta de ANRGN-. Adica, avem o reglementare tipic romaneasca, cu doua masuri, totul fiind la mana unui functionar.
Fostul negociator-sef cu UE o intoarce ca la Ploiesti
Oficialii interpelati in chestiune au dat de inteles ca noul bir ar fi fost rezultatul negocierilor cu UE. In realitate, lucrurile nu stau asa, ci sunt rezultatul unor negocieri -neprofesioniste- la incheierea contractelor de privatizare, stiut fiind ca nu e nimic mai comod decat sa incasezi bani din abonamente, indiferent ce oferi. Or, companiile occidentale stiu ce inseamna libera concurenta si, mai ales, cat valoreaza privilegiul de a beneficia de o astfel de reglementare data de catre un guvern, reglementari care nu prea se regasesc in practica din UE. In Romania insa totul este posibil.
Intr-un comunicat oficial, Vasile Puscas, fost negociator-sef cu UE, precizeaza ca -in procesul de negociere, capitolul 14 – Energie, pretul la energie, inclusiv la gazele naturale – nu a facut obiectul negocierilor. Singura referire a fost aceea ca pretul sa urmeze regulile pietei, adica, tarifele sa acopere integral toate costurile de productie, pentru acest scop solicitandu-se metodologii de tarifare adecvate-.
Dupa ce a legiferat -magaria-, PSD iese la atac
Totusi, toate contractele de privatizare, care au condus la introducerea birului pe gaze, au fost semnate de oamenii PSD. Tot de pe vremea lor dateaza si formulele care introduc plata de catre consumatori a penalizarilor si a altor pierderi suferite de catre companiile distribuitoare de gaze, inclusiv catre populatie. Cu toate acestea, PSD iese la atac si infiereaza introducerea abonamentului. Astfel, deputatul PSD Iulian Iancu, fost sef al ANRGN, a declarat, duminica, intr-o conferinta de presa, ca PSD nu poate accepta -modalitatea arbitrara- de evaluare a costurilor si de stabilire a pragurilor de tarifare proprii noului abonament la gazele naturale. Fara comentarii.
