Duminica acestui sfarsit de saptamana nu este o zi oarecare. Data de 29 mai 2005 intra in istorie ca punct crucial pentru soarta constructiei comunitare. Decizia le apartine insa francezilor, mai tematori si sceptici ca niciodata, in marea lor majoritate opozanti ai Tratatului Constitutional european. De rezultatul referendumului din Franta, organizat in vederea ratificarii legii fundamentale, depinde si implinirea visului european al tarilor aflate in anticamera Uniunii, respectarea calendarului aderarii, viitorul nostru si al vecinilor bulgari ca membri ai familiei celor 25.
De ce se tem francezii, si nu doar ei, de Constitutia Uniunii Europene, de ce o intampina cu atata retinere, in pofida insistentelor celor aflati la carmuire? Un principal motiv l-ar putea constitui frica de a nu-si pierde suveranitatea, care intensifica grijile asa-numitei -Grand Nation- privind prabusirea noilor bariere sociale o data cu extinderea teritoriului comunitar si a globalizarii economiei. Pe de alta parte insa, francezii folosesc evenimentul plebiscitului pentru a-si exprima nemultumirea fata de politica interna si europeana a presedintelui Chirac. Euroscepticismul cetatenilor este cat se poate de intemeiat, dat fiind ca nu au fost consultati dupa valul de extindere, -nedigerat- inca, de la 1 mai 2004, asupra negocierilor de aderare a unor tari problematice precum Romania, Bulgaria si Turcia.
Cum textul Constitutiei stipuleaza referendumurile, blocarea ratificarii documentului din ratiuni nationaliste reprezinta un paradox, tocmai pentru ca ar putea diminua doza de democratie si transparenta si asa deficitara a Uniunii. Respingerea Tratatului ar putea declansa o psihodrama in Franta, dupa cum intrevad analistii, o indepartare a Hexagonului de Europa, desi textul legislativ nu reprezinta un scut in fata procesului de globalizare, asa cum s-ar fi asteptat.
Si totusi, francezii nu impartasesc aceleasi temeri cu ale celor aflati la putere in tara lor, nici ale carmuitorilor europeni. Ei se consoleaza cu ideea ca euroscepticismul nu este un fenomen initiat de ei, un moft national, ci, dimpotriva, au aliati puternici in britanici, olandezi si chiar germani. Din fericire pentru oficialii comunitari si din nefericire pentru cetateanul de rand, Germania a ratificat insa documentul, fara a consulta opinia publica, in parlament. Dar cine sunt potentialii tapi ispasitori pentru reticenta francezilor? In primul rand Turcia, tara preponderent musulmana, al carei viitor european este si asa pus sub un mare semn de intrebare, apoi Romania si Bulgaria, doua state sarace, exportatoare de traficanti de carne vie si prostituate, dar si furnizoare importante de brate de munca puternice, calificate si, mai ales, ieftine.
Ultima lectie de legislatie europeana
Disperat si in acelasi timp impacat cu sine, presedintele francez Jacques Chirac a facut un ultim apel televizat conationalilor sai, in conditiile in care, in ajunul referendumului, tabara sustinatorilor unui -nu- spus Constitutiei reuneste peste 50 la suta din electorat, procentul fiind in continua crestere.
Pe de alta parte, ingrijorati de sondaje, 19 membri ai Parlamentului European de la Strasbourg au sosit la Paris pentru a forma un lant uman, alaturi de suporterii integrarii. Totusi, desi seful statului francez a subliniat ca nu este vorba despre o decizie politica nationala, ci -legata de viitorul vostru, al copiilor vostri, al Frantei si al intregii Europe-, cetatenii nu par sa fi fost impresionati de cuvintele liderului lor.
Chirac a precizat ca o Europa dezbinata va fi invinsa economic de marii competitori mondiali ai ultimelor decenii, precum Statele Unite, Japonia si China, in timp ce unit, Batranul Continent isi va putea conserva mai usor actualul model social, aparandu-si idealurile de libertate, dreptate si pace.
-Nici un stat nu va putea adera fara ca voi sa acceptati acest lucru prin referendum-, a promis presedintele, mentionand cazul Turciei, a carei posibila integrare in UE este privita critic de catre francezi. In opinia lui Chirac, o victorie a adversarilor documentului -ar deschide o perioada de scindari, indoieli si incertitudini- in Europa, care ar ramane -in pana-, neexistand vreo alternativa la textul supus referendumului.
Prea tarziu
Numeroase publicatii franceze au calificat drept -tardiva- interventia presedintelui Chirac, intr-o ultima incercare de a convinge alegatorii sa aprobe Constitutia Europeana la referendumul de duminica. Chiar daca pentru prima data Jacques Chirac a gasit, in cele din urma, tonul potrivit pentru a saluta -dezbaterea democratica exemplara-, interventia sa televizata nu a reprezentat decat -un raspuns intarziat la ingrijorarile francezilor-. Cotidianul -Le Monde- titra ca -responsabilii politici anticipeaza esecul taberei sustinatorilor-, in timp ce -Liberation- il vedea pe liderul francez drept marele perdant, -un rege fara puteri-, in cazul respingerii documentului. Potrivit -L*Humanite-, publicatie care se opune Constitutiei, refuzul textului ar fi -o respingere a sperantelor europenilor fata de aroganta sustinatorilor- lui.
Ramane de vazut daca francezii vor spune -oui- sau -non- Constitutiei UE, cu atat mai mult cu cat pe umerii lor sta responsabilitatea istorica a cetatenilor unei tari fondatoare a constructiei comunitare, iar efectul negativ de domino pe care l-ar declansa refuzul lor ar putea avea consecinte grave asupra mediului politic, economic si social din Clubul celor 25 si, nu in ultimul rand, asupra calendarului de aderare a Romaniei si Bulgariei.
