Cea mai recenta aparitie a Editurii Compania este o cronica a Bucurestilor postfactum, ce cuprinde cateva secole din viata orasului, de la domnia lui Vlad cel Tanar si pana la instalarea comunismului, intr-o viziune intocmita -din document si sentiment- de Gheorghe Parusi.
Pentru realizarea -Cronicii Bucurestilor-, autorul – bibliotecar la Biblioteca Academiei intre 1972 si 1999 – a adunat multimea de scrieri existente despre urbe: studii, articole, monografii sau lucrari de sinteza, carora le-a dat o dubla interpretare: documentara si sentimentala.
Prima parte pune cap la cap documente despre Bucuresti de la 1512 si pana la 1947, adica fragmente de letopisete, vechi insemnari si culegeri de documente, insemnari ale unor calatori straini, acte normative sau ziare, scotand la iveala casa, biserica, portul, ceremonia, limba sau ecoul evenimentelor tarii asupra existentei localnicilor. Astfel, sunt subliniate impletirea dintre rural si urban, Orient si Occident, precum si cresterea targului de la 10.000 de locuitori pe timpul lui Mihai Viteazul la un milion in preajma anului 1948. Partea a doua, cea sentimentala, contine o suita de amintiri, textele fiind ordonate alfabetic, dupa numele autorilor, fie ca vorbim despre istorici, scriitori, gazetari sau arhitecti. In cele 300 de pagini, cititorii vor descoperi si o serie de fotografii color si alb-negru cu diferite cladiri sau strazi din Bucuresti, ce fixeaza chipul locurilor disparute pentru totdeauna sau transformate brutal.
Curentul a primit „Distinctia Culturala” din partea Academiei Romane
