Guvernul a initiat un act normativ, destinat modificarii prevederilor Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare a falimentului, lege socotita greoaie si nepractica de catre cercurile de afaceri, inclusiv de UE. Prin modificarile aduse, guvernul incearca sa simplifice si sa urgenteze inchiderea societatilor nerentabile. Astfel, prin modificarea art. 140 se scurteaza timpul in care creditorii ar intra in posesia banilor obtinuti in cadrul procedurii de executare silita, iar prin abrogarea art. 96, firmele falimentare vor fi scutite de asigurarea unei efemere reorientari profesionale a personalului disponibilizat.
Este de notorietate faptul ca, in cazul societatilor pe actiuni, cu creante mari, inclusiv la bugetul de stat, se faceau tot felul de artificii, cel mai cunoscut fiind acela de a se face conversia datoriilor in actiuni. In plus, multe societati administrate fraudulos, dar considerate -strategice- de o anumita clientela politica, deveneau peste noapte -fete mari-, care permiteau administratorilor noi -inginerii financiare-, creantele lor, de mii de miliarde de lei, fiind stinse cu bani publici. Noul proiect de hotarare elimina aceasta manevra, in sensul ca la art. 92 s-a introdus, la litera I, un aliniat care prevede ca pentru a inscrie in plan o emisiune de titluri de valoare, este necesar acordul, in scris, al creditorului care urmeaza sa primeasca titlurile de valoare emise, acord ce se va da inainte de admiterea planului de catre judecatorul sindic. De asemenea, al. 6 al aceluiasi articol se abroga, aliniat care prevedea ca -amanarile, esalonarile, scutirile sau reducerile la plata obligatiilor bugetare se inscriu in plan in conditiile prevazute de legea speciala in materie-, dar ramane in vigoare al. 7, potrivit caruia debitorul datoreaza majorari de intarziere si penalitati de intarziere, pana la data achitarii acestora sau, dupa caz, pana la data intrarii in faliment, pentru neachitarea obligatiilor bugetare datorate atat inainte, cat si dupa deschiderea procedurii de reorganizare judiciara.
Dispare obligatia privind reconversia fortei de munca disponibilizate
Legea in vigoare prevedea ca, -daca proiectul planului de reorganizare in vederea redresarii prin continuarea activitatii prevede restrangeri de personal, din ratiuni economice, se vor indica masurile deja luate si se vor expune actiunile si perspectivele de natura sa duca la reorientarea profesionala a personalului-. Or, spre deosebire de sindicate, guvernul considera ca o astfel de prevedere nu are eficienta practica in cazul unei companii aflate in faliment. Practic, prin abrogarea articolului 96, care prevedea o astfel de obligatie, se va reduce considerabil rolul nefiresc al sindicatelor, intr-o procedura de reorganizare judiciara a unei intreprinderi.
Sunt inlaturate procedurile stufoase
In vederea accelerarii procesului de declarare a falimentului, s-au modificat si cateva prevederi ale art. 99, care prevede -procedura de vot-, in functie de tipul creantei. Astfel, nu se va mai vota pentru cinci tipuri de creante, ci doar pentru trei: creante garantate, bugetare si chirografare. Acest aspect este completat cu modificarea art. 100, care va prevedea ca, la data stabilita, un plan va fi confirmat de catre judecatorul-sindic, daca, pe langa alte conditii, doar cel putin doua categorii de creante accepta sau sunt socotite ca accepta planul de reorganizare, fata de trei categorii, cum prevede forma actuala a legii.
Se elimina exceptiile la executarea silita
Dar cele mai spectaculoase modificari se regasesc in articolul 140, care prevedea, la al. 1, ca executarea silita se efectueaza -potrivit Codului de procedura civila, cu exceptia cazurilor in care legea speciala dispune altfel-. In noul format, executarea silita va fi facuta de catre executorul judecatoresc doar conform Codului de procedura civila, eliminandu-se exceptiile, in spatele carora se ascundeau tot felul de interese. Mai mult, dupa inchiderea falimentului, sumele rezultate din executia silita vor fi repartizate de executorul judecatoresc in baza tabelului definitiv consolidat, pus la dispozitie de catre lichidator, fara ca sumele rezultate din executarea silita sa fie depuse intr-un cont bancar distinct la dispozitia judecatorului-sindic.
