Întreprinderile din sectorul explozivilor trebuie să se asigure că dispun de un sistem de urmărire care să permită identificarea în orice moment a celor care dețin explozivi de uz civil. Prevederea se aplică și celor care doar importă sau asamblează detonatoare.
În cazul în care un exploziv este supus unor procese de fabricație ulterioare, producătorilor nu li se va cere să aplice explozivilor o identificare unică, cu excepția cazului în care identificarea unică originală nu mai este aplicată. Fiecărui loc de producție i se va atribui un cod de 3 cifre de către autoritatea națională a statului membru în care este stabilit. Dacă producătorul este rezident în spațiul comunitar, dar unitatea de producție este amplasată în afara Uniunii Europene, fabricantul trebuie să obțină un cod de identificare din statul de rezidență. Statele membre vor trebui să transpună normele europene în legislația națională, astfel încât să se asigure că distribuitorii care reambalează explozivii fixează marcajul unic de identificare și pe cea mai mică unitate de ambalare. În cazul explozivilor în cartușe și a explozivilor în vrac, identificarea unică este constituită dintr-o etichetă adezivă sau o imprimare directă pe fiecare cartuș sau ambalaj. O etichetă conexă se aplică pe fiecare cutie de cartușe. În plus, întreprinderile pot utiliza un dispozitiv electronic din material inert, pasiv, atașat la fiecare cartuș, sau un dispozitiv electronic conex pentru fiecare cutie.
Companiile care activează în sector trebuie să întocmească un registru cu toate identificările explozivilor, care să ofere informații despre tipul explozivului, numele și locația întreprinderii sau al persoanei care îl deține, precum și perioada pentru care produsul se află în acel loc. Firmele trebuie să pună la dispoziția statului și datele de contact al unor persoane care să poată răspunde la orice solicitare, indiferent dacă cererea intervine în afara programului normal de lucru.
