„Frustrată de salariile mici ale colegilor săi şi de nevoia lor de a accepta mită pentru a-şi sumplimenta veniturile, doamna Letiţia Coriu, medic anestezist în Bucureşti a început să scrie pe Facebook şi a lansat o revoluţie. După ce a strâns 17.000 de urmăritori în doar câteva zile, ea a înfiinţat Alianţa Medicilor, care s-a opus vehement propunerii guvernului de a legaliza ceea ce ei numeau „şpagă” şi, chiar mai important, a adus la lumină un sistem de sănătate subfinanţat, corupt şi prost administrat. Doamna doctor Coriu a înfiinţat apoi un ONG – Alianţa medicilor pentru modernizarea sistemului medical. Această Alianţă a contestat apoi cu succes compensaţiile neadecvate acordate medicilor de gardă, ceea ce a dus la plăţi mai mari pentru turele de noapte şi gărzi. Însă tot nu a fost de ajuns. Alianţa doamnei Coriu s-a alăturat apoi altor grupuri pentru a forma o uniune care face acum eforturi să obţină condiţii mai bune de lucru în sistemul medical, salarii adecvate pentru tot personalul din sistemul de sănătate şi o reformă radicală a sistemului medical, fără compromisuri. Deşi mulţi români au cerut eliminarea corupţiei din sistemul medical, prin eforturile sale curajoase, doamna doctor Coriu chiar a obţinut rezultate.”, a anunțat Ambasada SUA la București după ce doamna Letiția Coriu a fost distinsă cu premiul „Femei Curajoase din întreaga lume”.
În 2007, Departamentul de Stat al SUA a înfiinţat Premiul „Femei Curajoase din întreaga lume” pentru a le onora pe femeile care demonstrează curaj excepţional şi spirit de conducere în susţinerea drepturilor omului, egalităţii femeilor şi progresului social, asumându-şi adesea mari riscuri personale. Inspiraţi de hotărârea, curajul şi compasiunea lor, Ambasada SUA la Bucureşti a premiat astăzi cinci femei care îşi desfăşoară activitatea în domenii diferite, dar pe care le uneşte dorinţa de a înfrunta unele dintre cele mai dificile probleme cu care se confruntă România.
Cele patru doamne premiate de Ambasada SUA alături de medicul Letiția Coriu sunt:
Sabina Fati (foto, prima de la dreapta la stânga): În calitate de reporter la Radio Europa Liberă în perioada 1994-2002, doamna Fati a sprijinit construirea democraţiei în România, prin intermediul relatărilor sale zilnice care promovau transparenţa şi lupta împotriva corupţiei. A făcut acest lucru cu preţul propriei sale siguranţe – a fost atacată pe stradă de un individ necunoscut, într-o perioadă în care vorbea despre lipsa transparenţei în instituţiile de securitate guvernamentale, a fost hărţuită, la fel ca şi familia şi vecinii săi. Însă ea nu a renunţat şi a avut curaj. Şi-a continuat cariera jurnalistică şi academică comunicând despre politică, drepturile omului şi evoluţiile sociale şi economice din România şi Republica Moldova. Convinsă că românii şi moldovenii ştiu prea puţine despre vecinii lor şi că guvernele din era comunistă au ascuns istoria în mod intenţionat, Sabina şi-a pus din nou în pericol siguranţa călătorind pentru a scrie despre regimurile ale căror politici externe pot influenţa securitatea României şi a lumii. Ea a mers singură prin deşertul Gobi, Asia Centrală, Iran, Azergaidjan, Georgia, Turcia, Ucraina, Rusia, Crimeea, Abhazia şi Bulgaria. De-a lungul călătoriei a înfruntat puncte de control militar, interogatorii, acuzaţii de spionaj, o tentativă de viol, o tentativă de omor şi o lovitură de stat. Datorită curajului său, suntem cu toţii mai bine informaţi
Simona Voicescu (foto, a doua de la dreapta la stânga): Când şi-a dat seama cât de puţine ONG-uri se ocupă de problema violenţei domestice, Simona Voicescu a ştiut că acela este domeniul asupra căruia trebuie să-şi concentreze eforturile. În 2013, ea a înfiinţat fără nici un ajutor ONG-ul Asociaţia Necuvinte, şi s-a expus imediat la posibile acte de răzbunare. A făcut faţă ameninţărilor telefonice şi e-mailurilor agresorilor, dar nu a dat înapoi. Deşi recunoaşte că la început i-a fost teamă, şi-a făcut curaj şi a perseverat. Şi a perseverat nu doar împotriva agresorilor, ci şi împotriva demnitarilor guvernamentali care, cel puţin la început, nu îi împărtăşeau gradul de îngrijorare sau atitudinea. „Necuvinte” are acum trei angajaţi cu normă întreagă şi beneficiază de o „armată” devotată de circa 50 de voluntari. Prin eforturile sale, doamna Voicescu a avut un rol cheie în consolidarea legislaţiei naţionale privind ordinele de restricţie şi în educarea publicului şi a instituţiilor de aplicare a legii cu privire la identificarea şi ajutarea victimelor violenţei domestice.
Alina Țucă (foto, prima de la stânga la dreapta): În 1999, i s-a spus că nu există locuri pentru tinerele care doresc să se înscrie la Liceul Militar. Aşadar, ea a devenit membru al forţelor armate în 2004 şi a absolvit Academia Forţelor Terestre ca şefă de promoţie. Câţiva ani mai târziu, absolvea Masteratul în Resurse Umane, din nou ca şefă de promoţie. Doamna căpitan Ţucă a fost în teatrele de operaţiuni de două ori, în Afganistan şi în Republica Democrată Congo, şi şi-a îndeplinit misiunea cu distincţie şi curaj. În Congo a început să se ocupe de problema dificilă a egalității de gen, înfruntând direct o societate dominată în mod tradițional de bărbați. Prin eforturile, răbdarea și curajul pe care le-a demonstrat, trei sate din zona sa de responsabilitate au ales în ultimă instanță femei în fruntea comunităților, permițând unui nou grup de lideri cu idei novatoare să preia sarcinile de conducere. Astăzi, mulțumită curajului său şi datorită eforturilor sale, aceste femei și familiile lor au o viaţă mai bună.
Violeta Dascălu (foto, a doua de la stânga la dreapta): În ultimii opt ani, doamna Violeta Dascălu a fost directoarea Şcolii Gimnaziale Ferdinand I din cartierul Obor din Bucureşti, care are peste 700 de elevi în clasele I-VIII, mulţi din medii defavorizate. În ciuda salariilor scăzute ale profesorilor, a sălilor mici de clasă, a puţinelor materiale de predare şi a lipsei unor programe de pregătire ale profesorilor, Violeta i-a impulsionat pe elevii săi şi pe profesori să se dezvolte în acest mediu dezvoltând parteneriate şi inovând. Ea colaborează cu universităţi, cu o academie de teatru, cu poliţia şi chiar cu Federaţia de Arte Marţiale. Elevii săi au cursuri gratuite de programare, de limbi străine, iar un ONG local i-a îndrumat pe copii în crearea unei grădini de permacultură. Deşi peste o treime dintre elevi se califică pentru asistenţă socială, doar opt au abandonat şcoala în 2016, faţă de 50 în 2010. Şi deşi nouă alte şcoli au refuzat să accepte un copil cu dizabilităţi grave, doamna Dascălu a primit-o pe fetiţă în şcoala ei şi s-a asigurat că beneficiază de o educaţie adecvată. Acest devotament este trăsătura care o evidenţiază cu adevărat.
