Convorbire cu arh. Șerban Sturdza, membru corespondent al Academiei Române
Bucureștiul s-a schimbat mult în ultimele două decenii și percepția acestei schimbări este destul de diferită. Afirmați odată că apreciați în mod deosebit vitalitatea orașului. Ce înțelegeți prin vitalitate?
La o privire imediată, înțeleg o viață care se desfășoară în exteriorul clădirilor, din păcate fără să beneficieze de un spațiu public adevărat, ci doar o viață intensă.
E perceptibilă extrema inventivitate și poți intui resurse latente.
Să deduc că, pentru dv., arhitectura e pentru om și nu omul pentru arhitectură?
Da, și cred că arhitectura e o parte dintr-un proces mai amplu, iar arhitectul este unul dintre actori și, în nici un caz, demiurgul de care se vorbește.
Sunteți tradiționalist?
N-aș spune, dar sunt foarte atent la rădăcini, la motivele pentru care trebuie să fiu modern, pentru că modernitatea decurge dintr-un anume ceva care este în urma noastră. Din acest motiv, în proiectele mele, întotdeauna, țin seama de trecut, încerc să-l aduc la zi și să-l împing spre năzuința clientului meu.
Din această perspectivă, cum vedeți schimbările din acești ani?
Cred că am traversat o perioadă de boom economic suprapus peste o perioadă de neadaptare la condițiile capitaliste și răspundem la o societate în mișcare și nu doar la o singură comandă, cea a dictaturii. Acum lucrăm haotic pentru diverși clienți care nu-și definesc nici ei foarte bine dorințele. Așa că e normal să apară haosul și contradicția. Dacă vedem un rezultat lamentabil în ultimii ani, el nu este din cauză că oamenii sunt mai răi sau mai proști, ci pentru că nu au reușit să se adapteze nici om cu om, nici instituție cu instituție. Suntem neadaptați și adesea depășiți.
Există o explicație a nemulțumirii multor bucureșteni?
Nu e o scuză și nici o acuzație, ci o constatare care poate fi subiectivă. În plus, trebuie spus că nu există o apreciere justă față de ceea ce înseamnă democrație. Sunt lucruri care se petrec și în alte țări, dar e regretabil că la București, în confuzia generală, nu suntem în stare să vedem calitățile care au rămas și care ar putea fi valorificate. Totuși, cred că diversitatea și vitalitatea acestui oraș fac ca el să fie nu doar plăcut, dar chiar surprinzător și prietenos. Când spun prietenos, mă refer la grădini, la unele improvizații spontane și care au o doză de poezie care ar putea fi cultivată dacă am fi mai mândri și lipsiți de complexe.
Unul dintre cele mai recente "scandaluri" este cel legat de zona din preajma Halei Matache, construită în 1887, o emblemă a orașului. Au fost și proteste. Am înțeles că lucrările a fost sistate. Ne puteți spune mai mult?
Proiectul este vechi de vreo zece ani și avea justificările lui – modernizarea unei artere de circulație – dar a fost aplicat, din păcate, într-o manieră defectuoasă. La ora actuală, sunt șapte procese pierdute de Primărie, intentate de societatea civilă, și aceasta este singura explicație pentru care derularea proiectului s-a stopat. Reacția societății civile a făcut ca oficialitățile să organizeze o întâlnire pentru a debloca situația, a clarifica lucrurile și a vedea care e drumul pe mai departe. Acum câteva zile, am participat la această întâlnire și am remarcat intenții bune și hotărârea tuturor de a debloca situația. S-a ajuns la concluzia că proiectul în substanța lui este necesar a fi regândit.
Cine a participat?
Primarul general al Capitalei, dr. Sorin Oprescu, și arhitectul-șef Gh. Pătrașcu, iar mediator a fost ministrul Dezvoltării și Turismului, dna Elena Udrea, cu directorul de resort, arh. Anca Ginavar, apoi reprezentanți ai societății civile, a celor cca. 50 de ONG-uri. Eu am reprezentat Organizația Internațională Pro Patrimonio pentru protecția patrimoniului din România. Au mai fost reprezentanți ai Universității de Arhitectură și de asemenea autorii proiectului.
A fost o încrucișare de focuri?
Nu. Aș spune că asta s-a consumat la întâlnirile anterioare, acum scopul a fost să ne armonizăm punctele de vedere. Este însă o chestiune de încredere, pentru că nu s-a elaborat încă niciun document.
Bun, și ce s-a realizat?
Realizarea cea mai notabilă este că, în urma reluării unor calcule, s-a constatat că Hala Matache nu trebuie mutată. Este posibil să se facă un proiect de drumuri fără ca această clădire, care este monument istoric, cu valoare identitară ce distinge acest cartier, să fie nici mutată, nici dărâmată. Hala va rămâne pe loc și pe latura dinspre stradă va fi făcut un portic pe sub care va trece un trotuar pentru circulația pietonilor. Acum două zile, șeful de proiect, inginerul Brăteanu ("Via Proiect"), a verificat ipotezele și a ajuns la concluzia că hala poate fi salvată.
Care vor fi aceste faze ulterioare?
Mai întâi, evoluția proiectului va trebui amendată prin avize condiționate. Adică, așa cum am spus, hala rămâne pe loc și va fi discutat regimul de înălțime a construcțiilor din jur. Se va organiza o expoziție referitoare la țesuturile istorice construite ale cartierului, acele insule delimitate de străzi cu case vechi, fie ele monumente istorice sau nu, și în care va trebui să se intervină printr-un proces de modernizare. Expoziția va fi susținută de Ministerul Dezvoltării și Turismului, sperăm de Primărie și, în orice caz, de Ordinul Arhitecților. Expoziția va fi baza de pornire pentru legislatia care se va pune la punct în favoarea regenerării țesuturilor istorice. Va fi nevoie și de o legislație nouă românească, legislație care există în Europa de decenii și prin care au fost salvate cartiere din Paris sau Viena și care, în final, au contribuit la dezvoltarea lor economică datorită turismului și a calității vieții pentru locuitori. Apoi, fiind vorba de un obiectiv de interes public, urmează ca proiectul să fie continuat pe baza unui concurs internațional.
Ce se va întâmpla cu spațiul unde s-au făcut deja demolări?
Acest spațiu poate deveni un spațiu de comunicare cu caracter public. Propunerea pe care am făcut-o este să existe o perioadă de timp, până când proiectul își va redefini principiile, și să creăm punți de comunicare cu populația locului și astfel să restabilim încrederea. Vedeți, la noi există o problemă de comunicare cu populația. Consultarea publică este obligatorie. Mă gândesc că, în acest an, ar fi timp pentru refacerea, într-o anumită măsură, a țesutului urban, pentru repavarea unor suprafețe care acum sunt pline de gropi și amenajarea unui spațiu care să încurajeze comunicarea și schimbul. În acest timp s-ar putea organiza un concurs de arhitectură și urbanism.
Cum vedeți Bucureștiul în viitor?
Ideile mele coincid, în mare, cu acelea ale unor vizitatori care vin în București, și am să-l citez pe dl. Pierre de Meuron de la firma elvețiană Herzog și de Meuron, o firmă aflată în topul avangardei. Mai întâi, a fost impresionat de Muzeul Þăranului Român, despre care a spus că este unul dintre cele mai frumoase dintre câte a văzut. Apoi, deși este un proiectant asiduu de construcții înalte, a recomandat să nu se mai facă asemenea construcții în Bucuresti. Am să citez: "Măriți suprafețele de verdeață, lucrați cât se poate de mult în favoarea spațiului public, pentru că sunteți un popor care trăiți foarte mult în exterior și nu aveți condiții să vă bucurați de acest lucru. Orașul vă va da ceea ce aveți nevoie". În mare parte, gândurile mele coincid cu ale dlui. De Meuron. Bucureștiul are nevoie de o analiză atentă a calităților intrinseci, adică a calităților pe care le are și care pot fi recâștigate fără efort mare, cu condiția unor analize atente și lipsite de prejudecăți.
Va fi posibil?
Eu sunt optimist pentru că ONG-urile s-au mobilizat și au avut rezultate foarte bune, reușind să convingă administrația că nu sunt ostile și că pot exista relații constructive. Mai sunt optimist pentru că există tineri care au început să facă voluntariat; e adevărat, într-o proporție mică, dar asta însemnă caracter și încredere.
O VESTE BUNĂ: HALA MATACHE NU SE VA DEMOLA. CONSULTAREA PUBLICĂ ESTE OBLIGATORIE. CONTINUAREA PROIECTULUI DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM PENTRU ACEASTĂ ZONĂ SE VA FACE PE BAZĂ DE CONCURS.
