Sfarsitul saptamanii trecute a consemnat premiera romaneasca a peliculei -Modigliani-, un film emotionant ce prezinta atmosfera boema a Montparnasse-ului anilor *20, unde crema artistica pariziana se aduna la celebra cafenea -La Rotonde-. In aceasta atmosfera, regizorul scotian Mick Davis urmareste destinul lui Amedeo Modigliani (Andy Garcia), un pictor italian sarac, care intra in competitie directa cu celebrul Pablo Picasso. Cu ocazia premierei, regizorul filmului a fost prezent in Romania si a acceptat sa vorbeasca despre perioada in care a lucrat pe platourile MediaPro Pictures din Buftea si in cateva locatii din Capitala. Mai mult, experienta -Modigliani- il va determina sa filmeze in Romania alte doua pelicule: -Dorian Gray- si -Paganini-.
– Dupa premiera din Statele Unite, iata ca -Modigliani- s-a lansat in sfarsit si in tara in care s-a filmat. Care credeti ca va fi reactia cinefililor romani tinand cont de acest aspect? Pot exista diferente de perceptie intre publicul roman si cel american, de exemplu?
– Nu stiu cum va reactiona publicul de aici. Este greu sa spui dinainte. Stiu doar ca filmul are o latura emotionala puternica si cred ca mai ales femeile vor aprecia acest aspect, datorita povestii de dragoste, nespusa, din pacate, pana acum, dintre Modigliani si Jeanne. Andy si Elsa Zylberstein au creat o adevarata magie, iar intreaga distributie a reusit sa se reintoarca in timp, pe strazile pietruite ale Montparnasse-ului. Pe langa toate acestea, cred ca este atractiv sa vezi intr-un film hollywoodian atatea elemente romanesti, aici referindu-ma bineinteles la locatii si actori. Cat despre public, cred ca este la fel, indiferent de limba pe care o vorbeste.
– Desi pare paradoxal, -Modigliani- este al treilea sau al patrulea film a carui actiune se desfasoara in Paris si care s-a turnat in -micul Paris-, asa cum este -alintat- Bucurestiul. A fost greu sa adaptati locatiile la atmosfera anilor *20?
– Nu, pentru ca am gasit o sumedenie de locatii ideale pentru filmare. De altfel, cand am auzit chestia asta cu -micul Paris-, mi-am inchipuit imediat ca trebuie sa existe anumite elemente de legatura intre Bucuresti si Paris, cel putin din punct de vedere arhitectonic. In plus, am beneficiat de ajutorul unui designer de productie genial, Giantito Burchiellaro, care a construit tot ce i-am cerut pe platouri. A fost o experienta extraordinara si o provocare continua.
– Care au fost elementele care v-au determinat sa lucrati aici? Costurile de productie reduse? Locatiile?
– Cred ca sunt mai multe elemente: costurile, pe de-o parte – un element foarte important atunci cand vrei sa faci un film -, platourile care aratau foarte bine si, de ce nu, echipa, care a fost profesionista. Cat am stat aici, am invatat cate ceva despre Romania, despre oameni, obiceiuri, cultura. Cam astea au fost elementele si, bineinteles, femeile (rade).
Cred ca acum, dupa -Modigliani- si -Cold Mountain-, Bucurestiul are mari sanse sa devina a doua Praga pentru producatorii de film.
– In recenziile pe care le-am citit pana acum, povestea de dragoste dintre Modi si Jeanne, precum si rivalitatea dintre Modigliani si Picasso sunt prezentate ca fiind elementele-cheie ale filmului? Sa fie doar atat?
– Sigur, se poate spune si asa, insa cred ca toata atmosfera surprinsa in acest film este unitara. Am incercat o abordare diferita a lumii artistice, evitand plictiseala care ii poate determina pe spectatori ca la finalul filmului fie sa se sinucida, fie sa-l comenteze negativ. Am tratat Parisul anilor *20, cu -La Rotonde-, cafeneaua unde se strangeau artisti precum Modigliani, Picasso, Cocteau, Jacob, Soutine, Utrillo si Apollinaire, oarecum asemanator atmosferei anilor *60, cu Hendrix, Joplin, Jagger, Dylan sau Morrison. Sunt putini cei care-si pot imagina atatia artisti de geniu stand nu numai in aceeasi tara, in acelasi oras, ci si la aceeasi cafenea.
– O prezenta aparte in distributia filmului a fost supermodelul Eva Herzigova. Cum s-a adaptat in rolul sotiei lui Picasso?
– Pana la acest film, Eva a mai avut cateva roluri sporadice in filme, ea fiind cunoscuta indeosebi pentru cariera de model. O data cu rolul Olga, Eva a vrut sa invete mult despre pasiune, fiind intotdeauna comunicativa cu oamenii din echipa. Cred ca faptul ca a lucrat cu o serie de actori de marca a ajutat-o foarte mult. In final, a fost exceptionala, s-a miscat foarte bine (-defect profesional-) si m-a bucurat ca nu a fost un simplu model care vrea sa apara in filme.
– Pe langa actorii straini, ati completat distributia cu cateva nume din Romania. A fost greu sa lucrati cu ei? Au existat diferente semnificative intre echipa straina si cea de aici?
– Nu a fost foarte greu, pentru ca s-au adaptat repede. Da, exista diferente, pentru ca actorii de film joaca dupa alte reguli decat cei care provin din lumea teatrului. Or, din acest punct de vedere, actorii de aici au o bogata experienta in teatru si au tendinta de a juca in acest sens.
Daca ar fi sa punctez, Theodor Danetti m-a impresionat in mod deosebit si cred ca este o comoara a Romaniei. De altfel, la premiera de la Los Angeles, scena dintre el si Andy Garcia a fost aplaudata la scena deschisa.
– Care au fost momentele care v-au creat cele mai mari probleme pe timpul sederii in Romania? In general, se spune ca traficul…
– Nu m-a interesat traficul in nici un fel. Cel mai greu aspect a fost faptul ca am stat foarte mult timp departe de familii, insa asta este meseria pe care am ales-o si de fiecare data cand avem un angajament, trebuie sa plecam in orice colt al lumii. Daca ar fi sa ne gandim la un moment greu, cred ca finalul filmarilor ne-a marcat cel mai tare din punct de vedere emotional. Am lucrat cu niste oameni extraordinari aici, ne-am simtit bine la tot pasul, iar finalul a fost trist. Cu toate acestea, amintirile vor ramane vii pentru totdeauna in film. Cred ca pe langa nasterea celor doi copii ai mei, -Modigliani- a fost cea mai frumoasa experienta a vietii mele.
– Acum, dupa -Modigliani-, am vazut ca urmeaza -Dorian Gray-? Veti respecta litera cartii sau va exista si de aceasta o viziune aparte?
– Da, intr-adevar, ma pregatesc sa transpun romanul lui Oscar Wilde. Nu cred ca voi respecta cartea intru totul pentru care ar fi plictisitor sa filmezi viata unui tanar care timp de 25 de ani nu sufera nici o schimbare. Nu ar exista nimic atractiv la acest lucru, iar publicul s-ar plictisi foarte repede. In viziunea mea, Dorian vrea sa iubeasca pe cineva, dar nu poate, pentru ca nu are suflet. Peste 25 de ani, el se ascunde aici la Bucuresti, unde este iubit de o fata. El vrea sa o iubeasca, stiind ca, daca va reusi, isi va recapata sufletul…
– -Dorian Gray- la Bucuresti? Asta e o informatie in premiera… Sa inteleg ca ii vom vedea pe Ryan Phillipe si pe Eva Herzigova?
– Da, chiar este o premiera si, daca vrei, pot sa-ti spun ca daca imi vor iesi planurile, voi turna si cel de-al treilea film in Romania. Este vorba despre -Paganini-, un film ce prezinta viata celebrului violonist. Revenind la -Dorian Gray-, momentan nu am definitivat distributia, in sensul ca nu stiu daca Eva va juca si in acest film. Povestea cu cooptarea ei a pornit de la un interviu la care am participat amandoi. Atunci, ziarista m-a intrebat daca va juca si ea in film. Desi i-am spus ca distributia nu este definitivata, ea a scris ca Eva Herzigova a fost distribuita si pentru -Dorian Gray-. Vom vedea… Oricum, va fi o bucurie imensa sa filmez din nou aici, alaturi de acesti oameni extraordinari…
