Angajatii din Apele Romane nu sunt functionari publici, prin urmare lor nu li se aplica Legea specifica, privind statutul acestora, nr.188/1999, unde se stabilesc sporurile ce pot fi incasate de salariati. In anul 2005, in ordonanta de urgenta 73, emisa de premierul Tariceanu si contrasemnata de secretarul de stat Lucia Varga, s-a introdus o fraza in acest sens: “Personalul Administratiei Nationale Apele Romane si al unitatilor subordonate nu se incadreaza in categoria functionarilor publici”. Scopul a fost ca angajarile in institutie sa se faca direct, pe pile, discretionar. La fel si concedierile. Cu alte cuvinte, sefii angajati politic sa fie stapanii mosiei.
Asta, desi atat A.N. Apele Romane cat si cele 11 subunitati ale sale cu personalitate juridica – Administratiile Bazinale de Apa, sunt potrivit art.1 din OUG 107/2002 actualizata, aprobata prin Legea nr.404/2003 “institutie publica de interes national”, si conform art 2: “administreaza bunurile din domeniul public al statului, de natura celor prevazute la art. 136 alin.(3) din Constitutia Romaniei, republicata, bunurile proprietate publica prevazute de Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, cu modificarile si completarile ulterioare,…
Cum cei 10.000 de angajati din Apele Romane NU sunt functionari publici, nu exista restrictiile specifice la acordarea de sporuri. Acesta este si cazul sporului de fidelitate pentru vechime neintrerupta, a multor salariati care “se nasc, traiesc si mor in Apele Romane”, asa cum arata cu patos unul din angajatii fideli institutiei.
Dupa ce Curtea de Conturi a descoperit multe nereguli financiare, inclusiv in domeniul salarizarii, conducerea Apelor Romane s-a grabit sa taie sporul, suspendindu-l la plata pentru toti cei 10.000 de salariati prin Deciziile nr.480/31.07.2015 si nr.507/06.08.2015.
Aceasta pentru a disipa atentia autoritatilor de la imensele premii pe care si le acordau sefii pentru participarea la comisiile de licitatie a lucrarilor de investitii ori la sedintele Comitetelor de Directie lunare la care participau.
Bineinteles ca si economia creata prin taierea sporului de fidelitate in bugetul institutiei, putea fi redirectionata catre zona investitiilor, de unde se puteau “trage” banii negri, uneori chiar si in proportie de 85% din suma alocata, asa cum a fost in cazul reclamat la DNA de la ABA Prut Barlad pentru lucrarile de la Sculeni si Petresti.
Dar iata ca unii salariati au luat in serios teoria enuntata chiar si in documentele oficiale ale Uniunii Europene “un drept social câștigat nu poate fi retras, în condițiile statului de drept” si au actionat in judecata institutia, care s-a grabit sa suspende dreptul castigat prin Contractul Colectiv de Munca aprobat de catre ITM.
Mai intai salariatii din Maramures, apoi cei din Bucuresti si Iasi, au constatat ca Inalta Curte de Casatie si Justitie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a admis la data de 13.06.2016 prin Hotararea nr. 17/2016 pronunţarea unei hotărâri prealabile din Dosarul 1151/1/2016, referitor la sesizările conexe formulate de Curtea de Apel Constanţa – Secţia I civilă, în dosarele nr. 4024/118/2015, nr. 3927/118/2015, nr. 2060/118/2015 şi 3799/118/2015, stabilind ca “o decizie a Curţii de Conturi, emisă în exercitarea atribuţiilor sale de control, prin care s-a stabilit că anumite drepturi prevăzute în contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unei instituţii publice finanţate integral din venituri proprii au fost acordate nelegal, raportat la prevederile legale privind salarizarea în instituţiile publice, nu lipseşte de efecte clauzele contractului colectiv de muncă prin care acele drepturi au fost stabilite, a căror nulitate nu a fost constatată de către instanţele judecătoreşti, în condiţiile legii.”.
In acest sens au actionat in instanta angajatorul obtinand hotarari favorabile in dosarele: Hotararea nr. 69/LMA/24.02.2016 a Tribunalului Satu Mare, pronuntata in Dosarul nr.2513/83/2015, Hotarârea nr. 597/30.06.2016 a Curtii de Apel Oradea, in Dosarul nr. 2695/83/2015 prin care se mentine Sentinta Civila nr. 46/LMA din data de 17.02.2016, pronunţată de Tribunalul Satu Mare, Hotararii civile nr. 262/2016 a Tribunalului Satu Mare in dosarul nr.2628/83/2015 , sustinuta prin Decizia nr. 654/2016-A din 15.09.2016 a Curtii de Apel Oradea, Hotararea nr. 1311/24.02.2017, a Tribunalului Bucuresti, in dosarul nr. 41563/3/2016, Hotararea nr. 1502/05.10.2016, a Tribunalului Iasi, in dosarul 8789/99/2015, Hotararea nr. 1145/27.06.2016 a Tribunalului Iasi, in dosarul 8788/99/2015.
Vazand asta, conducerile ABA din tara solicita instantelor de judecata prin intampinarile depuse in procesele inialate de salariati sa constate ca “sporul de fidelitate nu are corespondent in prevederile legale privind salarizarea institutiilor publice”, invocand “principiul suprematiei legii in sensul ca drepturile de natura salariala se stabilesc numai prin lege”, aceasta dupa ce chiar ei au negociat si acordat acest drept salarial prin Contractul Colectiv de Munca, validat si aprobat de catre Ministerul Muncii prin ITM.
In sprijin, conducatorii “intens iubitori de norod”, invoca Decizia ICCJ nr.653/09.03.2016 pronuntata in dosarul nr.8206/2/2012, implorand instantele inferioare sa admita ca “masurile dispuse de Curtea de Conturi sunt executorii si confirmate definitiv si irevocabil de instanta judecatoreasca”.
Ramane de vazut cum va solutiona justitia romana aceste decizii contradictorii, pe de o parte marea masa a salariatilor vaduvita de sporul de fidelitate, altii incasand deja sporul in baza Hotararilor definitive, altii aflandu-se inca in plina judecata. Probabil ca se va ajunge la un recurs in interesul legii pentru a fi transat definitiv acest caz.
Salariatii nemultumiti invoca in apararea lor prevederile art. 38 din Codul Muncii: “Salariaţii nu pot renunţa la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacţie prin care se urmăreşte renunţarea la drepturile recunoscute de lege salariaţilor sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.” Ori prin CCM care odata validat de ITM, constituie legea partilor, dreptul la sporul de fidelitate a angajatilor a fost recunoscut si aplicat in mod legal.
Bineinteles ca ar trebui sa existe si un adevatar sustinator al salariatilor. In acest sens, firesc ar fi sa fie una sau chiar ambele Federatii sindicale din Apele Romane AQUAROM si APEHID, dar ce sa astepte salariatii de la liderii lor, Dorel Negrea si Gheorghe Gavril, aserviti conducerii?
Intre timp antrenamentele despre ocuparea functiilor politice din ANAR s-au cam incheiat, pauza din zilele libere fiind suficienta pentru alcatuirea echipei ce va conduce destinele Apelor Romane si ale celor 11 ABA din tara pentru urmatorii ani sub bagheta “antrenorului” Victor Sandu.
In asteptarea nominalizarilor team-ului castigator, va facem cunoscut ca vechea garda ajunsa la disperare pe motiv ca vor fi lasati la vatra face gesturi disperate: angajeaza ilegal, restrictioneaza accesul salariatilor incomozi la mijloacele de comunicare electronica, sanctioneaza, concediaza, adoptand tactica teritoriului parjolit.
