Cunoscut ca „omul care a spart Banca Angliei“ – în 1992, printr-o speculație financiară, care i-a adus peste un miliard de lire sterline -, George Sörös își reconfirmă prestigiul de spărgător cu o nouă lovitură de 8,5 miliarde de euro. Atunci a speculat pe seama lirei britanice, determinându-i prăbușirea și devastând economiile a milioane de britanici, dar obținând pentru buzunarul propriu 1,1 miliarde. După ce și-a construit prin rețeaua sa așa-zis filantropică extinsă în întreaga lume un suport de informații și o pârghie de influență politică, Sörös a aplicat lovitură după lovitură, îmbogățindu-se prin manipulare și intoxicare la scară mondială.
Și astăzi, tot pe baza informațiilor de insider al actualei echipe de la Casa Albă, George Sörös a beneficiat de date sigure despre retrogradarea la adresa Statelor Unite, pe care au operat-o cei de la Standard and Poor’s, obținând un beneficiu net apreciat la suma de 8,5 miliarde de euro.
Deși în spațiul est-european Sörös s-a intromisionat imediat după 1989 prezentându-se drept un simbol al luptei pentru capitalism și pentru democrația liberală, în realitate Sörös are vederi de stânga aproape extremiste, fiind în Statele Unite un susținător zelos al democraților, întemeiat pe un tip de discurs foarte apropiat de tezele leniniste.
În cărțile sale se declară adeptul unui organism supranațional care să limiteze drepturile statelor naționale în materie de libertăți democratice, viziune internaționalistă tipică în care, desigur, ca orice personaj cu ambiții tiranice mondialiste, Sörös se vede pe sine plasat la butoane. Tot în cărțile sale, Sörös afirmă fără sfială că fostul imperiu sovietic se numește acum Imperiul Sörös și se proclamă pe sine un om de stat fără de stat.
Cadrele „pepinierei Sörös“ – așa-zișii „bursieri“ – au reușit în țările est-europene, inclusiv în România, să controleze societatea civilă și spațiul politic, coordonarea și controlul Fundațiilor sale fiind plasate în mâinile unor foști securiști, atât în România, cât și în alte țări din spațiul ex-sovietic. Fostul președinte american George Bush, atacat sistematic de către Rețeua Sörös, declara că scopul malefic al lui Sörös este să creeze un pol mondial de putere, paralel, parazitând societatea civilă din principalele state ale lumii și intervenind din underground în sistemul politic.
Sub masca generozității și a activităților filantropice, a promovării „valorilor democratice, ale societății deschise“, George Sörös a acționat sistematic în cadrele gândirii sale de tip leninist, în scopul delegitimării și anihilării forței partidelor politice și a statelor naționale, parazitând prin membrii rețelei sale instituțiile statului, interferând în maniera ocultă tipic securistică sistemul politic al statelor-țintă. În interiorul fundațiilor și organizațiilor înființate sau finanțate de Sörös a existat o adevărată „coloană a cincea“ alcătuită din foști agenți ai serviciilor secrete.
Pe acest tipar, la noi, exemplar este modelul oferit de Alin Teodorescu, deconspirat ca agent a nu mai puțin de două servicii secrete comuniste, primul șef al rețelei Sörös, în perioada de formare și recrutare a „pepinierei“.
Profil de „asasin economic“
George Sörös (Schartz, pe numele său original) s-a născut la Budapesta, pe 12 august 1930, într-o familie de evrei unguri. În timpul războiului, ca adolescent, Sörös a participat la schimburi valutare ilegale, dovedind de timpuriu un adevărat talent și o mare pasiune pentru speculațiile financiare. În 1944, când naziștii au preluat conducerea Ungariei horthyste, spre deosebire de alte familii evreiești, care au fost deportate de germani, familia Sörös s-a căpătuit chiar de pe urma dramei propriilor co-sângeni, deoarece bunicul lui George Sörös prinsese o funcție oficială în stat, respectiv era chiar cel care supraveghea confiscarea proprietăților evreiești.
Tânărul George Sörös s-a uns și el cu o slujbuliță bună, pentru naziști, lucrând pentru Judenrat – consiliul evreiesc înființat de naziști pentru a le face treburile murdare. În loc ca naziștii să îi strângă în fiecare zi pe evrei pentru îmbarcarea pe trenuri, ei delegau această sarcină criminală acelor evrei care erau gata să o facă, precum „filantropul“ George Sörös.
Odată cu ocupația sovietică a Budapestei, care a urmat celei germane, situația familiei s-a albăstrit puțin, deoarece mulți evrei unguri și-au adus aminte că bunicul lui George Sörös era cel care supervizase confiscarea averilor lor. Nepoțelu’ Sörös a stat bine mersi la Budapesta până s-a hotărât să plece, în 1947, în Anglia, unde este educat de Karl Popper, teoretician stângist al „societății deschise“, apoi din 1956 Sörös se stabilește la New York, pe Wall Street, unde inventează formula „fondurilor anonime“, despre care scrie entuziasmat că: „Aceste fonduri secrete imense, scoase în localități «off-shore», pot produce câștiguri astronomice“.
Prin scheme secrete – ce ascundeau adevărații investitori din spatele lui Sörös și speculații financiare, companiile acestuia încep să controleze proprietăți din Argentina, Brazilia, Mexic, precum și bănci din Venezuela (al cincilea producător mondial de petrol) etc.
Conform biografului său, William Engdahl, George Sörös a fost identificat ca fiind „omul de paie“ al concernelor bancare anglo-franceze ale Rothschildzilor. „Relațiile lui Sörös cu cercurile internaționale ultrasecrete ale Rothschildzilor nu sunt relații bancare întâmplătoare sau obișnuite, iar succesul extraodinar al lui Sörös ca speculant pe nisipurile mișcătoare ale piețelor financiare sunt greu de explicat doar prin simplul său «talent de jucător». Sörös are acces la informațiile interne ale unuia dintre cele mai importante canale de informații private din lume“.
Rolul lui Sörös, rezervat lui de Rothschildzi ca reprezentanți ai unei oculte mondiale, este acela de agent de influență la nivel planetar pentru promovarea unei așa-zise „economii de piață“ ce urmărește de fapt să capteze și să disperseze proprietatea unor state. Legăturile dintre Rothschildzi și Sörös se țin prin oameni-cheie, cum ar fi R. Katz, care face parte atât din comitetul director al concernului lui Sörös (Quantum Fund), dar, în același timp, este director al Rothschild Italia SPA din Milano și în N.M. Rothschild & Sons).
În 1965, George Sörös pune bazele „Open Society Institute“, susținut financiar de „Sörös Fund Mana – gement“ – organizație prin care pătrunde în Africa de Sud, Europa Centrală și de Est (statele comuniste), în fosta URSS, precum și în multe state din Africa, Asia, America Latină.
Rețeaua sovietică de jaf organizat
George Sörös și-a axat activitatea asupra Uniunii Sovietice din perioada Gorbaciov, adică din anii ‘80 (după ce invadase cu agenții săi Cehoslovacia, Ungaria și Polonia), având timp să creeze o întreagă rețea „rusă“ de organizații și să susțină un mare grup de colaboratori care călătoreau în afara Rusiei sovietice.
În 1997, Sörös a distrus, prin schemele sale financiare, economia Thailandei. Un bancher thailandez a declarat atunci: „Îl privim pe George Sörös ca pe un soi de Dracula. Efectiv, suge sângele oamenilor“. Același scenariu avea să funcționeze și în Malaezia. La rândul lor, chinezii aveau să-l poreclească pe Sörös „crocodilul“, datorită insațiabilei sale pofte de câștiguri financiare, obținute prin „schemele“ speculative.
Pentru a se infiltra în zona de influență a familiei Bush, George Sörös a fost cel care l-a salvat de la faliment, în 1987, pe viitorul președinte George W. Bush, devenit mai apoi inamic personal, când nu i-a mai fost util, achiziționând de la acesta compania de explorări petroliere „Harken Energy Corporation“, aproape falimentară. Bush a încasat, cu acea ocazie, un miliard de dolari, iar George Sörös a declarat apoi că făcuse târgul numai pentru a câștiga influență politică prin tatăl acestuia, pe atunci vicepreședintele SUA.
Conform investigațiilor cercetătorilor americani și europeni (Stefan Lemieszewski, William Engdahl, Mark Burdman, Elisabeth Hellenbroich, Paolo Raimondi, Scott Thompson și alții), cercul lui Sörös include familia lui Jacob Rothschild, pe Marc Rich, ca și pe traficantul de arme israelian Shaul Eisenberg și pe „Dirty Rafi“ Eytan, ambii conexați laturii financiare a Mossadului. (După ce a fost introdus Sörös în spațiul ex-sovietic, Shaul Eisenberg a fost acuzat în Uzbekistan de o uriașă fraudă și corupție, trebuind să dispară.) În lucrarea „Nașul Kremlinului“, Paul Klebnikov (editor al revistei „Forbes“) dezvăluia că, până la căderea URSS-ului, Mark Rich a fost asociat cu persoane importante din partidul comunist și din KGB, făcînd afaceri cu directorii companiilor de stat, celor care îl ajutau livrându-le comisioanele în conturi din Elveția, „centru important de spălare a fondurilor rusești“.
Conform investigațiilor lui Klebnikov, Rich însuși a fost cel care „i-a învățat pe oligarhii ruși să ocolească legile prin suveici internaționale de companii off-shore și conturi anonime elvețiene“. Majoritatea firmelor anonime ale acestor „magnați ruși“ au fost înființate în cantonul elvețian Zug, unde își are Marc Rich reședința. Tot în Zug sunt înregistrate și companiile-paravan prin care „oligarhii ruși“ controlați de Rich și îndrumați de familia lui Iacob Rothschild au preluat o felie din economia României, și tot aici sunt înregistrate firmele intermediare ce livrează României gazul metan rusesc.
Majoritatea miliardarilor moscoviți au fost creați de Marc Rich, de la „oligarhii“ Igor Ziuzin și Vitali Machitski până la Oleg Deripaska și Mihai Cernoi, un ruso-israelian locotenent al „mafiei ruse“, cu toții prezenți în afaceri pe pământ românesc, scormonit până la epuizarea tuturor resurselor. Tot Mark Rich a contribuit și la educația actualului șef al SIE, Mihai Răzvan Ungureanu, beneficiar cu ani în urmă al unei burse Rich, după ce a fost lansat în politică de rețeaua Sörös, via Andrei Pleșu, actualul „creier“ al „capului de crimă organizată“ Dinu Patriciu (conform Rechizitoriului Rompetrol). De altfel, și Patriciu tot pe rețea rusească a prosperat, transferând Rompetrolul unui stat-anexă al Imperiului moscovit, Kazahstanul, fondator al CSI.
Munții noștri care aur poartă, în timp ce noi cerșim din poartă în poartă, sunt deja pe mâna „investitorilor“ ruși, iar Sörös este direct implicat, ca acționar la „Newmont Mining Corporation“ în proiectul Roșia Montană, respectiv „proiectul“ de golire a rezervelor de aur ale României, resursă extrem de prețioasă mai ales acum când lumea revine la aur după prăbușirea fondurilor speculative lansate tot de către cei ca Sörös & comp.
George Roncea
