Miron Cozma, unealta criminalului cu måinile månjite de sångele studenților din Piața Universității, a transformat sărbătoarea Sfintei Marii de la malul mării într-o circotecă penibilă, forțånd o confruntare cu jandarmii, împreună cu o gașcă de măciucari decerebrați de teapa sa, dintre „rivoluționarii“ validați de același Ion Iliescu. Evident, cutiile de rezonanță ale Realității și Antenelor și-au făcut treaba de vidanje media prezentåndu-l pe nesimțitul infractor și criminal de Miron Cozma drept victimă.
Circul de ieri este o repetiție a mizeriei de duminică, cånd adunătura pestriță de așa ziși revoluționari colorați de-ai lui Ilici, cu Miron Cozma la mijloc, pe post de moț al rahatului, au fost dați afară de la o ceremonie unde nu aveau ce căuta, la Constanța. La Crucea marinarilor avea loc o festivitate militară și religioasă, ocazie considerată numai bună de scursori ca Miron Cozma, agitator de partid, să-și facă puțină reclamă și cåt mai mult scandal.
Cu un tupeu fără margini, criminalul nepedepsit încă decåt pentru o mică parte din nelegiuirile sale, cu o zdreanță siliconată la braț, a venit la o ceremonie pentru care animalul comunistoid de Cozma nu are decåt dispreț, deoarece măciucarul lui Ilici este orice altceva decåt un pios și cucernic om de bine.
Foștii politruci de la Asociația Cultul Eroilor, alături de țiganii „revoluționari“ ai lui Iliescu, s-au asociat cu dementul de Cozma, ce se credea în închisoare reîncarnarea lui Eminescu, aranjåndu-și frizura ca atare, cånd de fapt el este doar o încarnare a unui vierme de gălbează clocit în dejecțiile comuniste ale lui Ion Iliescu.
Fenomenală a fost însă reacția unor „jurnaliști“ de la binecunoscutele trusturi ventilatoare de rahat care l-au arătat pe nenorocitul mizerabil de Miron Cozma drept o victimă – desigur a lui Traian Băsescu, prezentåndu-i jegosului „miner“ de serviciu al cårpei kaghebiste de Ilici, in extenso, pălăvrăgeala ineptă și bolboroselile de handicapat mintal.
Același Cozma cu 20 de ani în urmă, îi călca în picioare pe studenții Pieței Universității și ziariștii celor cåteva puține publicații care își permiteau să critice FSN-ul și pe Ion Iliescu. Și-ar merita cu toții, „jurnaliștii“ care îi făceau reclamă ieri și duminică criminalului de Cozma, o rangă peste dinți, cum am încasat de exemplu chiar eu, în 14 iunie ‘90.
Pe långă cretinismele debitate de „victima“ Miron Cozma, un alt acolit semi-handicapat mintal al clanului așa-zișilor revoluționari ai lui pește prăjit – un fel de hamsii din ciorba vomitată de Iliescu – a început să ragă că „Băsescu Este Un Dictator! Mai sunt coroane de depus! Băsescu este un dictator! Este începutul luptei împotriva lui Băsescu. Cu toate că aveam invitație oficială, cu toate că eram pe tabele, ne-a interzis depunerea coroanei de flori din cauza faptului că suntem împotriva lui Băsescu. Måine (luni – nr), revoluționarii constănțeni vor veni aici cu toții pentru a îi da un semnal clar președintelui. Revoluția va reîncepe din Constanța“, a declarat vicepreședintele așa-zisului Bloc Național al Revoluționarilor ‘89 – filiala Constanța, Nicolae Mavrodin.
Secretarul de stat George Costin, nașul așa-zișilor rivoluționari ai BNR
Culmea, în conducerea acestei organizații – anexă a rețelei Ilici, este actualul secretar de stat în guvernul Boc fostul pesedist de nădejde al lui Ilici, George Costin, ocupåndu-se acum cică cu „problemele revoluționarilor“. Prima manevră de succes a lui George Costin, „pila“ lui Vladimir Tismăneanu și propulsat în actuala guvernare prin manevrele acolitului lui Volodea, Teodor Mărieș, altă jiganie de așa-zis revoluționar, un impostor ca și Costin, a fost decapitarea a doua oară a lui Gheorghe Trosca, uslașul ucis de generalul GRU Nicolae Militaru în decembrie 1989. Trosca a fost cel care-l documentase de agent sovietic pe Militaru, cånd lucra la contrainformațiile militare. Iar acum, Costin a fost cel care l-a obligat pe Băsescu, șeful lui Tismăneanu, să-i retragă calitatea de erou. Așa-zișii rivoluționari de la Constanța, din Blocul nășit de George Costin și Dorin Lazăr Maior, un alt infractor/“revoluționar“ dovedit, sunt doar un eșalon de măcăleandri iliescieni utilizat de PSD pentru a genera scandal la ocazii publice.
Idiot sau doar descreierat cu acte (diplomă cum ar veni, de rivoluționar) acest Mavrodin a venit cu gașca să månjească manifestările organizate cu ocazia Zilei Marinei, respectiv festivitatea de acordare de distincții și medalii ce a avut loc duminică dimineață, pe terasa Comandamentului Naval, unde șeful Statului Major al Forțelor Navale (SMFN), contraamiral Aurel Popa, însoțit de reprezentanții autorităților locale, a depus coroane la Crucea Marinarului Necunoscut.
Prezența la ceremonia religioasă a acestei gloate de așa-ziși revoluționari, cu ordinarul de Cozma în frunte, nu a fost altceva decåt o blasfemie la adresa Armatei Romåne și a simbolurilor naționale. „Am fost invitat de revoluționarii din Constanța să particip la depunerea de coroane de flori. Mi se pare normal ca orice cetățean să poată să depună o coroană de flori. Marina să nu uite că este plătită din banii contribuabililor, adică și ai revoluționarilor“, a spus Miron Cozma, sfătos și foarte preocupat de banii poporului, mai ales că el este și fondator al unui fantomatic Partid Muncitoresc din Voluntari, unde șade nederanjat de nimeni, după ce a lăsat atåtea victime în urma „expedițiilor“ sale asupra bucureștenilor. Pentru reprimarea sălbatică și sångeroasă a Pieței Universității, în Iunie 1990 – cea mai mare vinovăție a lui Cozma – acesta nu a plătit niciodată, iar procesul acestei Mineriade nici măcar nu a început. Niciunul dintre vinovații acestui episod sångeros – de la Ion Iliescu și Petre Roman la restul găștii împuțite de feseniști/pesediști, nu au răspuns pånă acum în fața legii pentru actele lor.
Netrebnicul de Cozma a fost unealta servilă a complotiștilor moscoviți, speriați de amploarea reacției studenților din Piața Universității, cărora li s-au alăturat alte zeci de mii de bucureșteni. Măciucarul Cozma a adus hoardele de mineri îndobitociți de Cristian Tudor Popescu, Lelia Munteanu, Corina Drăgotescu, Andrei Pleșu, cei care semnau articole de înfierare în „Adevărul“, și de TVR-ul condus de mizerabilul „critic de artă“ – Răzvan Teodorescu, complice la arta ucisului în stradă, happening marca Ion Iliescu. Iunie 1990, pentru cei care nu au prins evenimentele, a însemnat TAB-uri, mitraliere, elicoptere, scutieri, armată, focuri de armă asupra populației, incendii, crime, jafuri, violuri, devastări, arestări arbitrare și fără mandat la sfårșit de mileniu.
Mineriada lui Cozma și Ilici nu a fost un simplu episod istoric. Mii de oameni au fost bătuți cu sălbăticie, legați în lanțuri, omoråți în bătaie – cu răngi, topoare, lanțuri de fier, ciomege. Morților le-au fost arse fețele cu acid, ca să nu fie identificați, iar alții – elevi, studenți, tineri – au dispărut pur și simplu, au devenit cadavre neidentificate la Cimitirul Străulești. Bucureștiul asediat de hoarde de barbari a devenit capitala unei Romånii care încetase a mai fi un stat pe harta Europei, ci un fel de bantustan comunistoid.
Rapoartele devenite oficiale ale organizației victimelor mineriadelor consemnează: „În urma represiunii din iunie 1990 (Mineriada iunie 1990) a rezultat un număr de 756 de răniți, peste 1300 de bucureșteni bătuți și reținuți abuziv (între 2 și 60 de zile), 4 morți prin împușcare, 18 răniți prin împușcare recunoscuți oficial, în realitate fiind peste 100 de persoane care au decedat, majoritatea în urma loviturilor primite în cap și în alte părți vitale, lovituri primite de la mineri în 14-16 iunie“.
Pentru toate aceste crime Cozma n-a plătit, iar acum în nerușinarea sa fără de margini, după ce și-a însorit bucile la mare, se plimbă cu o fleandură la braț dånd tårcoale crucii marinarilor necunoscuți și batjocorind Sărbătoarea Sfintei Marii. Într-o scrisoare a unor victime ale Mineriadei sosită la redacție se adresează următoarea invitație lui Miron Cozma: „N-ai vrea Miron Cozma să vii și la București să dai tårcoale Crucii de la Universitate, ridicate în memoria celor uciși de tine și haita ta? Te așteptăm să-ți mångåiem căpățåna cu ranga, doar puțin, cåt să simți dulcele scråșnet al dinților“…
George Roncea
