Drumul de la masa de laborator la patul bolnavului

Convorbire cu dr. Doina Popov, membru corespondent al Academiei Române, Institutul de Biologie și Patologie Celulară "Nicolae Simionescu"

– V-ați afirmat în cercetarea fundamentală și am să amintesc specializările în biologie celulară, electrofiziologie și farmacologie obținute în SUA, Danemarca și Marea Britanie. Aveți contribuții științifice în biologia celulară a peretelui vascular și modificarea acesteia în diabet expuse în peste 200 de lucrări de specialitate și 544 de citări ISI. Cercetarea este o vocație?
– Desigur, există o vocație sau, poate, o pasiune pentru cercetare. Este, însă, nevoie și de condițiile propice. Acestea țin atât de personalitatea cercetătorului – capacitatea sa de a-și pune întrebări, de a face conexiuni, de a căuta explicații bazate pe cunoștințe fundamentale solide – ca și de mediul care să favorizeze formarea și afirmarea în cercetare. Mai este și rolul modelelor – al Maestrului și al echipei.
– La Dumneavoastră cum a fost?
– Acasă am fost înconjurată de tratate și de publicații de chimie biologică, așa cum se numea atunci biochimia, mama mea fiind profesor universitar la Facultatea de Medicină din București. Voiam să aflu de ce studiază aceste cărți, ce este atât de important în ele. Am urmat Secția de Biochimie a Facultății de Chimie la Universitatea din București, unde am susținut licența cu acad. Eugen Macovschi, pe o temă de enzimologie. Am rămas la Institutul de Biochimie al Academiei Române și mi-am dat doctoratul tot în enzimologie. A urmat apoi șansa întâlnirii cu acad. Nicolae Simionescu, care m-a selectat pentru specializare în biologia celulară la Universitatea din New York, Departamentul de Biologie Celulară, încă înainte de înființarea Institutului de Biologie si Patologie Celulară (IBPC). Ca bursier Fulbright am întâlnit-o la Universitatea Yale și pe doamna acad. Maya Simionescu. Am avut deci șansa de a găsi Maeștrii care m-au îndrumat în explorarea la nivel celular și molecular într-un domeniu fascinant – peretele vascular.
– Institutul de Biologie și Patologie Celulară, care astăzi poartă numele acad. Nicolae Simionescu și al cărui Director este acad. Maya Simionescu, este recunoscut internațional pentru nivelul de performanță la care se menține de ani buni. Cum se creează și menține un climat stimulativ pentru cercetarea de excelență?
– Mentorii noștri au știut să formeze și să consolideze o astfel de echipă. Acad. Nicolae Simionescu și acad. Maya Simionescu au gândit, structurat și realizat Institutul ca "o instituție de cultură în care se face știință". S-a format o echipă solidă, focalizată pe teme generoase, prin căile încă nestrăbătute pe care trebuie să știi să le observi, și de stringentă actualitate pentru sănătate: biologia celulară a sistemului cardiovascular și patologia acestuia în ateroscleroză și diabet zaharat.
– E un fel de structură organică, în care fiecare specialist vine cu partea proprie de contribuție la realizarea unui întreg funcțional?
– O echipă este ca o familie. Ea trebuie întreținută, să aibă viață, care înseamnă cercetare, discuții în grup pe marginea rezultatelor, apoi în plen, în seminarii. Ca în orice familie, există numeroși tineri talentați, există examene în cadrul doctoratului în biologie, vizitatori din țară și de peste hotare, cu care se discută și se stabilesc proiecte comune etc. În plus, există și azi o "stare de vibrație" creată de Maeștrii noștri, exemple de entuziasm, generozitate și dăruire, o stare care aglutinează echipa și-i stimulează creativitatea.
– Care sunt satisfacțiile unui specialist care face cercetare fundamentală?
– Satisfacția include trimiterea spre publicare a unei lucrări științifice, reușita răspunsurilor către cei doi sau trei recenzori anonimi care fac observații pertinente, momentul acceptării lucrării. Urmează citarea acesteia ca punct de plecare în alte studii, bucuria de a îndruma tineri și satisfacția contribuției la explicarea unui fenomen biologic.
– Sau, cum ar spune acad. Maya Simionescu, cercetările Dvs. fac ca drumul de la masa de laborator la patul bolnavului să fie mai scurt sau mai repede parcurs.
– Abordarea "laborator-clinică" este bidirecțională: în laborator cercetătorul identifică unele molecule/compuși și atrage atenția medicului asupra acestora, iar medicul clinician folosește aceste rezultate ca terapie reală pentru pacientul real. La sfârșitul lunii martie, IBPC a organizat simpozionul internațional "Cercetarea translațională în medicina vasculară", a 4-a reuniune a unei unități de cardio-diabetologie "laborator-clinică" inițiată într-un proiect european, obținut prin competiție de acad. Maya Simionescu.
– Să vorbim despre cercetările pe care le faceți în domeniul bolilor cardiovasculare alarmant de frecvente.
– OMS anticipează că, în 2020, bolile cardiovasculare vor fi principala cauză de deces. Persoanele cu diabet zaharat insulino-rezistent prezintă un risc crescut nu numai pentru complicații de tip nefropatie, retinopatie și neuropatie, ci și pentru complicații aterosclerotice la nivelul coronarelor, carotidei, ulcerații și gangrene.
– Care sunt cauzele?
– Incidență foarte mare a "sindromului metabolic", o chintesență a mai multor factori: obezitate, diabet de tip 2, dislipidemie, hipertensiune, ateroscleroză. Baza acestui sindrom este nutriția defectuoasă: dieta hipercalorică, hiperglucidică, viața sedentară, prea multe calorii ingerate și prea puțină mișcare! Azi, diabetul de tip 2 se declanșează încă în adolescență, copii cu diabet juvenil sunt din ce în ce mai grași și provin mai ales din familii cu diabet insulino-rezistent. Proporțiile diabetului zaharat de tip 2 sunt alarmante și în continuă creștere: în Europa, în 2003, diabeticii formau 7,8% din populație; țara noastră depășea puțin aceste limite cu o proporție de 8% (www.heartstats.org), iar pentru 2025 se prefigurează un procent de 10,9%. OMS estimează că, dacă nu se vor lua măsuri de stopare a acestei "epidemii", în 2030 vor fi 366 milioane de diabetici pe glob.
– Ideal ar fi să existe medicamente care să meargă la "țintă" și cu cât mai puține efecte secundare.
– Acesta este rolul "cercetării translaționale". Pentru a îmbunătăți starea de sănătate a oamenilor, descoperirile științifice trebuie "translate"/implementate în aplicații practice. O astfel de abordare caracterizează și cercetarea din IBPC, al cărui credo este "Biologia celulară și moleculară în beneficiul sănătății omului".