De-a lungul vremii au existat cazuri în care sentințele pronunțate în anumite dosare ajunse pe masa justiției au părut a fi, oarecum neașteptate față de gravitatea informațiilor care au apărut de-a lungul proceselor. Dar în anumite cazuri, motivările unor asemenea sentințe par a fi de-a dreptul halucinante, conținând niște argumente care nu au nici în clin, nici în mânecă, nici cu litera legii, și nici cu probele existente în dosar. O asemenea situație a apărut, de curând, în momentul în care magistrații Tribunalului București, au făcut publică motivarea decizia prin care s-au dispus achitarea a medicului Șerban Brădișteanu, șeful Secției de chirurgie cardiovasculara a Spitalului Floreasca din Capitala Șerban Brădişteanu care a fost acuzat de procurorii anticorupție că ar fi primit o mită de jumătate de milion de dolari și o alta, în mai multe tranșe, de circa trei milioane și jumătate de euro, toți banii fiind dați de o firmă austriaco-elvețiană care distribuie produse medicale, CC Med AG. În schimbul banilor, Brădișteanu ar fi facilitat companiei câștigarea unei licitații pentru echiparea spitalelor penitenciar din România, procedură desfășurată în anii 2001-2002. Fost senator PSD, dar și un chirurg reputat pentru abilitățile lui profesionale, Brădișteanu, la fel ca alți politicieni ajunși pe mâna justiției a „beneficiat” de un proces care nu s-a încheiat definitiv nici după trecerea a peste 2700 de zile pe care dosarul, numit generic „Aparatură medicală pentru penitenciare” le-a petrecut pe mesele judecătorilor. Una dintre etapele sale s-a închiat anul aceste, prin achitarea inculpatului. Iar motivarea acestei decizii este cea despre care aminteam mai sus. Întocmită de judecătoarea Otilia Bomboș, achitarea doctorului Șerban Brădișteanu te duce cu mintea, mai curând, către o pagină dintr-o piesă de teatru al absurdului, de un umor care, teoretic, nu ar avea ce căuta într-o sentință judecătorească. Iar asta pentru că iată cum își justifică judecătoarea Bomboș decizia de achitare: „Inculpatul era (și este) o persoană cunoscută în lumea medicală, de notorietate, care a participat la reuniuni de specialitate, la congrese, a intreținut permanent relații cu specialiști cu preocupări comune. Era cunoscut, în egală măsură de reprezentanții tuturor firmelor ofertante, participante la licitație”. Până aici, totul este adevărat iar „ce este just nu este păcat”. Halucinantă este însă continuarea acestei motivări: „Avea posibilități materiale moștenite din familie și câștigate ca urmare a exercitării activității sale complexe de medic renumit care a lucrat în Germania și în țară.” Adică altfel spus, doctorul Brădișteanu era (și este) întratât de bogat încât nu ar fi avut cum, sau de ce să primească șpagă. Hai să fim serioși doamna judecător: trei milioane și jumătate de euro este o sumă care nu l-ar lăsa indiferent nici măcar pe unul dintre bogătașii din „Top 300”. Iar asta cu atât mai mult cu cât, în țara asta toți se înghesuie la „Dă-mi Doamne” și nu am auzit pe nimeni spunând „Doamne ia-mi!”. Iar pentru a pricepe acest lucru elementar, judecătoarei Bomboș i-ar fi fost de ajuns să se uite în propria „ogradă” unde colegii ei, tot niște inamovibili și distinși magistrați s-au lăsat cumpărați pentru niște fleacuri cu mult mai ieftine decât milioanele pe care le-ar fi primit Brădișteanu. Deocamdată, sentința de achitare motivată într-un mod atât de ciudat, nu este definitivă, și va fi atacat cu recurs care se va judeca începând cu ultimele zile ale acestei luni. Iar noi, umilii plătitori de taxe și impozite nu avem decât să sperăm că. În viitor, acest dosar va ajunge pe mâinile unui judecător care va pricepe că, trei milioane și jumătate de euro este o avere imensă care, picată practi din cer, este tentantă chiar și pentru un chirurg-politruc de talia lui Șerban Brădișteanu.
