Toti cautatorii de joburi ii detesta pe cei de la HR si pe cei din firmele de recrutare, si pe buna dreptate. Ei sunt cei care nu le selecteaza CV-urile ca sa-i cheme la interviu, nu pot discuta cu ei despre meseria lor, fiindca HRistii si recrutorii nu au de unde sa stie detalii tehnice pe care angajatii le-au deprins in atatia ani si ani de munca. Din cauza lor nu ajung sa discute direct cu managerii departamentelor vizate, cu care pot vorbi aceeasi limba.
Sigur, orice candidat ar vrea sa vorbeasca direct cu cel care i-ar fi sef direct, sa-i spuna in detaliu ce a facut, pe unde a fost, cata meserie stie, ce ar putea sa aduca bun la noul job, si cate si mai cate. Toti se simt pregatiti pentru o asemenea discutie, stiu deja raspunsurile la intrebari, sunt pe un teren solid. Asta e partea cea mai simpla si mai placuta dintr-un proces de recrutare.
Cei de la HR si de la firmele de recrutare, insa, nu te pot evalua ca specialist in ce esti tu, fiindca nu se pricep, normal. Atunci incep sa se uite daca nu cumva esti superficial, daca esti frustrat, daca minti si faci pe desteptul, cum stai cu logica, cu nervii, cat de bine spalat esti, cat de repede te prinzi, cat de tare ii poti enerva pe cei din jur, se apuca sa ghiceasca ce reactii vei avea si cum te vei purta in continuare, pornind de la aceste observatii. Or, la astea nu ai raspunsuri, nu ai cum, fiindca nu te pricepi, nu stii niciodata cand raspunzi bine si cand o dai de tot in bara. Esti pe un teren foarte alunecos, si nimanui nu-i place asta, bineinteles.
Cand esti o fata de la HR care a vazut multe si pe multi in viata ei, sau unu de la firma de recrutare, care a vazut si mai multi de atat, si cand citesti ce scriu oamenii acestia mai jos, incep sa ti se aprinda niste beculete, parca il vezi deja in fata ochilor:
“In fiecare CV este o viata profesionala , experienta , studii , hobby samd … Cum sa ignori asa ceva mai ales cand iti este destinat este de datoria ta macar sa il citesti ! Ce conteaza de pe ce a fost trimis e-mail-ul ? Important este ca a ajuns la destinatie si poate fi citit! Mai lasati-o cu politetea ca oricum nu cunoasteti omul sau aplicantul/a personal ca sa mai pretindeti sa va lingusoasca intr-o scrisoare de intentie cand intentia este una singura , cine trimite un CV vrea sa se angajeze si punct !”
“Si care era diferenta daca era trimis de pe telefonul mobil sau PC ? Si ce vroiati sa scrie in e-mail ca de ex ? “Nu va cunosc personal dar mi-as dori sa discut personal la un interviu sau la o cafea si la urma sa imi spuneti ca nu rezistati sa nu ma angajati ” Ca doar motivul pt care cineva trimite un CV este sa se angajeze ! Ce isi dorea doamna ? Cateva salutari calduroase si minciuni frumoase cum ca firma este un model in bransa , de vreo 7 generati este in fruntea pietei si ca intr-un job asemanator dar la alta firma nu s-ar angaja nicicum ! Hai ca prea mancati bureti in acest articol si daca chiar asta este selectia nu este de mirare ca alegerile sunt absolut gresite !”
“Nu ai ce sa le ceri astora din RH. Astia cauta sclaveti, cu dintii ultra-albi, care vorbesc doar corporateza ca limba, sa fie ‘flexibili su dinamici’, cu alte cuvinte angajatul sa nu aiba decat un singur scop in viata: Corporatia. Intotdeauna cand iti cere vreun RH-ist CV, sa il trimiti in format PDF cu optiunea Secured activata. Ca sa nu poata copia date din CV tau. Niciodata sa facilitati viata fatucilor din HR. Never.”
Managerul nu are rabdare sa se uite la toate maruntisurile acestea, adesea nu are nici atata timp, si tot adesea nici nu se pricepe sa te analizeze si sa te evalueze si la cap si la caracter. Asadar, ideal e sa ajungi cate cat mai repede fata in fata cu el, cu managerul adica, si atunci cea mai mare parte din pericol a trecut.
La fiecare recrutare, multi candidati incearca din rasputeri sa ii ocoleasca pe cei de la HR sau pe cei din firmele de recrutare si sa ajunga direct la manageri sau chiar la directorii generali. Normal! E plin Internetul de indemnuri la rascoala. Nu cred ca am vreun articol fara cateva comentarii ca acestea:
“Articolul de mai sus arata cate idei fixe si prejudecati au oamenii din HR. De acolo si regula “Don’t Wait for HR: Target the Decision Maker” https://www.linkedin.com/pulse/20141125113508-33558140-don-t-wait-for-hr-target-the-decision-maker“
“Frectie! Aleia ii placea sa gasesca oameni care scriu essaye-uri. Apare alta care spune ca ce manager la asa nivel are timp de timp de timpenii din astea cu scosul unui text sau asezatul si scrisul unui essay (apropos, cunosc doi senatori din USA care au acel “sent from” pe e-mail) Ce e clar e ca celor din RH, fie ei din departamentele de HR, recrutori, agentii etc. le place si le trebuie o gramada de informatii caci la urma urmei ce altceva vind? De acolo si regula de baza in business de a evita de a avea a face cu functia de RH si a se cauta direct angajatorul.”
Cei care incearca sa ajunga direct la decision makers reusesc de multe ori, evident! Interesant, insa, e ce se intampla din acel moment, si despre asta e articolul, de fapt. Ce am scris pana acum e, asa, o paranteza…
Problema e ca nu stii ce vor face directorii si ce alte reactii in lant produce asta. Unii te cheama la interviu, si poti spune ca aproape ai scapat. Altii, insa, trimit mesajul la HR sau la firma de recrutare. Toate firmele de executive search au asta in contract, ca daca cineva trimite CV-ul direct angajatorului, fie ca vrea sa-l sara pe recrutor, fie din greseala, angajatorul se obliga sa-l readuca pe drumul cel bun.
Sigur, nemtii, olandezii, chiar si francezii respecta, de cele mai multe ori, ce ai stabilit cu ei, fie ca ai si semnat un contract sau nu. Altii mai rar. Dar acesta este deja subiectul unui alt articol…
Or, ce fac omul de la HR si cel de la firma de recrutare cand vad ca ai vrut sa-i fentezi, mai ales daca procedura de recrutare era clar precizata in anunt. Probabil ca vor scrie pe coltul CV-ului: “Acest candidat ne ridica niste semne de intrebare. Daca a citit procedura de recrutare si nu a inteles-o, desi era atat de clar expusa, s-ar putea sa aiba ceva probleme de intelegere, de logica sau de inteligenta. Daca a inteles-o, dar nu vrea sa o respecte, inseamna ca ne putem astepta sa faca la fel si in alte cazuri in care va trebui sa se incadreze intr-o anumita disciplina, sa respecte niste reguli. Daca a crezut ca directorul companiei isi pune propriul departament de HR sau pe furnizorii de servicii de recrutare intr-o situatie jenanta, ca a uitat sau ca nu isi mai respecta propriile reguli, te intrebi cum a ajuns el la aceasta concluzie. Sau, daca nu a fost o concluzie, ci o ruleta ruseasca, oare de cate ori va face la fel cu afacerile firmei? Daca acest candidat nu intelege, nu stie sau nu vrea sa respecte regulile, daca are supradimensionat instinctul de a-i pacali pe ceilalti candidati, si pe toata lumea, la modul general, s-ar putea sa nu se incadreze foarte bine in cultura organizationala a companiei, asa cum a fost sintetizata in fisa postului. Propunem, asadar, sa nu fie chemat la interviu si sa fie tinut sub observatie in urmatorii 10 ani pentru toate cazurile in care ar mai aplica, eventual, la noi.
Din cate am observat eu, orgoliul, vanitatea celor de la HR si de la firmele de recrutare nu sunt nici mai mari, nici mai mici decat ale celorlalti angajati. Nu am vazut multi absolventi de teologie printre ei, ca sa te simti mai protejat. De aceea e mai prudent sa te pui in locul lor si sa te gandesti daca nu cumva ai face la fel in aceste cazuri.
Marea intrebare e, asadar, cum stii dinainte daca CV-ul trimis direct la decision maker nu ajunge inapoi la omul de la HR sau la firma de recrutare. Dar acestea sunt simple probleme de management al riscului, pe care managerii cu experienta stiu cum sa le rezolve…
PS: Exemplele de mai sus sunt comentarii doar de la articolul precedent, cel cu Apple si Samsung nici nu m-am dus mai departe…
GEORGE BUTUNOIU este unul dintre cei mai importanți experți în recrutare din România. Citește mai multe articole pe blogul său,www.georgebutunoiu.ro
