Matrioșka Oprescu – Iliescu și „metodele active” pentru ocuparea puterii în stat

Actualele alegeri pentru funcția de primar al Bucureștiului au un caracter aparte. Ele ar trebui să constituie "uvertura" la opereta revenirii lui Ion Iliescu (77 de ani) la putere. Nu doar în PSD, ci și în România, Iliescu nu mai poate candida la Președinție (a depus deja jurământul de președinte al țării de trei ori).  În schimb, s-a gândit că ar putea reveni la putere printr-un "mandatar": prietenul și medicul său de familie, dr. Sorin Oprescu, pupilul lui Iliescu. Fostul președinte al României încearcă să revină la putere prin "metode active", pe care le-a studiat în fosta URSS. Gelos pe Putin, care a găsit o soluție ingenioasă de a împărți puterea, Iliescu încearcă, prin acest Sorin Oprescu, să revină la putere, dar pe o cale "originală": speră că va conduce România prin influență, în "halat și papuci"!

Iliescu și "metodele active" sovietice

"Metodele active" reprezintă un domeniu al "dezinformării", pe care Iliescu le-a studiat în URSS. Este vorba de un număr de tehnici de manipulare a IMAGINII unui eveniment sau a unui personaj. IMAGINE care se fixează, de la început, adânc în mintea cetățeanului, și prin care se filtrează ulterior toate celelalte informații.
Acest gen de "manipulare a imaginii unui eveniment sau personaj" se construiește cu tehnicile specifice "dezinformării".
"Măsurile active" sunt tehnici infailibile ale KGB-ului, care i-au adus marile succese din anii '60-'70. Și care se învață acum la "Academia de Informații Iuri Vladimirovici Andropov" (fostă "Felix Edmundovici Djerjinski), ca și la "Academia de Diplomație Militară".
O expunere sumară a "metodelor active", care fac parte în mod obligatoriu din arsenalul unui "agent de influență" format în URSS, se poate citi în Bierre de Villemarest "GRU, le plus secret des services sovietiques" (Paris, Stock, 1988, pag. 277-278), "Soviet Active Measures in the Era of Gorbaciov" (Washington, 1988), în "Crash Course in KGB/SVR/FSB Disinformation and Active Measure" (The Center for Counterintelligence and Security Studies), ori în "Soviet Active Measures in the <<Post-Cold War>> Era 1988-1991" (U.S. Information Agency).
Nu numai că Iliescu a învățat ceea ce colegii săi de partid abia bâjbâie, dar a și practicat "metodele active" (în rusă, "aktivnîie meropriatia").
Mai întâi, la începutul anilor '50, la Moscova, în calitate de secretar al "Sovietului studenților și aspiranților români aflați la studiu în URSS".
Șeful direct al lui Ion Iliescu a fost Alexandr Nicolaevici Șelepin, secretar al "Komsomolului".
Apoi, Iliescu a activat, la Praga, în "Uniunea Internațională a Studenților" (UIS), în 1956, organizație de front a KGB-ului, alături de "Consiliul Mondial al Păcii", de "Federația Mondială a Muncii", de "Organizația Solidarității cu popoarele Afro-Asiatice", "Conferința Creștină pentru Pace" ș.a.m.d.
Șef direct la UIS i-a fost același Alexandr Șelepin. În 1958, Șelepin va deveni președinte al KGB. Iar în 1959, Șelepin promovează o reformă majoră pe linia "măsurilor active" și a influenței KGB.
În cartea mea "Ion Iliescu. Biografia secretă" (Elit, 2000) este detaliată această perioadă.
În decembrie '89, Iliescu iese la rampă, declarând "puciul militar" drept "revoluție".
Motivele erau două:
1) orice putere care rezultă în urma unui "puci" este mult mai greu recunoscută de comunitatea internațională;
2) fiind revoluție, atrocitățile comise în decembrie '89 erau trecute de pe umerii "puciștilor" pe umerii poporului român.

Cosmetizarea lui Sorin Oprescu

Din "câinele credincios" al PSD, Oprescu devine brusc un antipesedist și un "independent".
La alegerile trecute pentru Primărie, candidatura lui Marian Vanghelie nu a fost acceptată de PSD.
Vanghelie candidează însă ca "independent" și câștigă. Director de campanie i-a fost Sorin Oprescu. Consecința imediată: Vanghelie se întoarce în PSD și devine șef peste organizația București.
În 2008, Iliescu își aduce aminte de episodul "Vanghelie independent". Iliescu tocmai încerca, profitând de circumstanțe, să găsească o soluție de tip Putin pentru a recâștiga puterea în PSD și în România.
Inițial, Oprescu nu a vrut să candideze. Spunea tuturor că nu dorește să devină "loser-ul de serviciu" al PSD, după ce pierduse, în 2000 și 2004, în fața aceluiași Traian Băsescu.
Iliescu, precum și tatăl candidatului Oprescu – general-locotenentul (r) Mircea Oprescu, din cadrul "Serviciului D" (Dezinformare) – îl conving însă pe Oprescu să candideze.
Problema cea mare era cum să păcălească electoratul bucureștean să aleagă un "PSD-ist" primar, după ce, timp de 20 de ani, nici FSN, nici PDSR nu reușiseră să îi înșele vigilența.
Bucureștenii nu numai că au un nivel de trai cu vreo 30% mai mare decât media națională, dar formează și cel mai bine informat electorat din România. Greu de păcălit.
Totuși, trăsătura principală a bucureștenilor rămâne aceea că alcătuiesc un "electorat de tip justițiar". Aceasta fiindcă în București au avut loc evenimentele din decembrie '89 (inclusiv diversiunea "teroriștilor din 22-25 decembrie"). Aici a avut loc mitingul-maraton din Piața Universității. Și tot în București au fost câteva "mineriade", dintre care cele din 13-15 iunie 1990 și din septembrie 1991 s-au soldat cu victime și cu atrocități.
Nimic nu-l atrage pe bucureștean la vot mai mult decât o "cauză dreaptă".
Iliescu s-a orientat bine: un "PSD-ist" nu va avea nicio șansă să ajungă primar al Capitalei în 2008.
Oprescu, "câinele credincios al PSD", avea nevoie de o altă "imagine".
Acestea sunt motivele pentru care s-a pus în scenă telenovela "Oprescu – Independent".
Episodul I: Organizația PSD din București – condusă, atenție, de Marian Vanghelie – declară că nu îl susține pe Oprescu și că ar dori un alt candidat.
Oprescu, aparent ofuscat, invocă sondajele, care îi sunt net favorabile, față de orice alt "PSD-ist". Se conturează astfel o falsă "criză" în interiorul partidului.
Singurul care îl susține pe Oprescu este, bineînțeles, Iliescu.
Episodul al II-lea: După mai multe tergiversări și propuneri de candidați – în fața refuzului obstinat al lui Marian Vanghelie și al organizației sale – PSD îl desemnează candidat oficial pe Cristian Diaconescu. Telenovela continuă.
Episodul al III-lea: Intră în funcțiune "metodele active" de inducere în eroare a electoratului bucureștean.
"Biroul Electoral Municipal" (BEM) anulează un număr mare de iscălituri în favoarea candidaturii lui Oprescu, sub pretextul că sunt însoțite doar de Codul Numeric Personal (CNP).
Oricine are un cont în bancă știe însă că, pe lângă numărul de cont, identificarea unei persoane la bancă se face după CNP.
În presă apar acuzații că Oprescu a utilizat banca de date a unor spitale.
Oprescu ripostează și tot "circul" se mută la T.M.B. Cu televiziunile după el, ceea ce era foarte important.
La T.M.B., suspansul crește: T.M.B.-ul validează decizia BEM.
Oprescu este scos din cursa electorală. Chiar de Sărbătorile Pascale.
Bucureștenii cu ochii pe sticlă nu mai aveau timp de un ou roșu și o felie de cozonac.
Comentatoarele de la televiziuni susțineau, pline de năduf, că suspansul cu Oprescu nu se oprește nici de Sfintele Sărbători.
Iliescu, președinte de onoare al PSD, iese la rampă și își declară sprijinul, în continuare, pentru Oprescu, deși PSD avea desemnat candidat oficial pe Cristian Diaconescu.
Episodul al IV-lea: Oprescu își caută dreptatea mai departe, la Curtea de Apel. El acuză "sistemul ticăloșit" și se declară un "luptător până la capăt". Pentru bucureșteni, devine din ce în ce mai clar că, după PSD, și sistemul este contra lui Oprescu. Față de acesta, bucureștenii încep să manifeste o anumită simpatie, ca pentru un om care este evident nedreptățit. Oprescu face pasul cel mare, pentru care s-a montat, de fapt, întregul"circ": își dă demisia din PSD și se declară "independent".
Mulți bucureșteni spuneau înainte: "l-am vota, dar e PSD-ist". Iată că acum Oprescu nu mai este "PSD-ist", este "independent". Și declară că "n-are alt stăpân decât pe bucureștean". Lumea îi dă dreptate, sondajele "vorbesc" clar în favoarea lui Oprescu.
Telenovela nu se oprește însă aici.
Episodul al V-lea: O reporteră îl întreabă pe Oprescu dacă se simte o "victimă" a sistemului. Oprescu răspunde prompt, în stilul său flegmatic: "Am eu, doamnă, față de victimă?". Așa este, nu are. Victima semnifică un om înfrânt definitiv și împăcat cu această postură. Pe când Oprescu se declară un "luptător" împotriva sistemului, pe care "sistemul ticăloșit" vrea să-l blocheze. Ca să nu deschidă "anumite dulăpioare, cu dosare, de la Primărie", afirmă Oprescu.
Episodul al VI-lea: Curtea de Apel dă dreptate "Greuceanului" de la electorale, lui Sorin Oprescu, devenit, în ochii bucureștenilor, în doar câteva zile, un soi de Sfântul Gheorghe cu sabia într-o mână, cu scutul în cealaltă și cu "sistemul ticăloșit" la picioare.
S-a terminat "telenovela"? Nu, mai avem un episod. Ca să acopere perfect mica vacanță de Paște și de 1 Mai, când bucureștenii sunt cu ochii pe sticlă.
Episodul al VII-lea: Când toată lumea era fericită, se pupa și îl îmbrățișa pe "Greuceanu", o doamnă – Dorina Mocanu – îl contestă, la rândul ei, la Curtea de Apel. Lumea este disperată. După PSD, după BEM, după T.M.B., Curtea de Apel făcuse dreptate lui Oprescu. Ce naiba mai voia și doamna Mocanu?
Începea alt suspans, cu televiziunile la post. Oprescu declară public că "sistemul ticăloșit" din România îl persecută prin toate mijloacele. Dar el este un "luptător" și – atenție – are încredere în Justiția română!
În consecință, Curtea de Apel respinge întâmpinarea doamnei Mocanu, pe care o consideră nejustificată.
Oprescu/Greuceanu are cale liberă să participe la alegeri. Și, mai ales, se bucură de simpatia bucureștenilor pentru că, într-o luptă dreaptă, a ales să fie independent.
Un scenariu perfect, în care fiecare parte și-a jucat rolul: și PSD (care a intrat în alegerile municipale din București, pe șest, cu doi candidați), și BEM (care a susținut aberația că CNP-ul nu identifică o persoană), și T.M.B. (care a aprobat aberația BEM), și Curtea de Apel (care, în două rânduri, i-a dat dreptate "Greuceanului").
Întreaga "maskirovka" (înscenare) de Paște, amplu acoperită de televiziuni, avea rostul de a-l acredita pe Oprescu ca pe un candidat "independent" față de PSD și un om anti-sistem, căruia i se pun tot soiul de "piedici". Lucru vital dacă încerca să cucerească Primăria Bucureștiului cu un electorat atât de "justițiar" prin tradiția ultimilor 20 de ani!
Oprescu a reușit astfel să intre în turul al doilea al alegerilor municipale din București păcălindu-i pe bucureșteni chiar de Paște.

Erorile făcute între turul întâi și al doilea, care îl pot costa voturi pe Sorin Oprescu

"Maskirovka" (înscenarea) de Paște a lui Sorin Oprescu – cea care l-a transformat din "câinele credincios" al PSD-ului într-un "independent" pe gustul electoratului justițiar al Bucureștiului – a fost o operațiune perfectă, la care au concurat factorii enumerați puțin mai înainte.
După turul întâi al alegerilor municipale, au apărut însă câteva erori mari, care îi pot reduce serios electoratul lui Oprescu.
Prima eroare a fost declarația PSD-ului că în turul al doilea îl susține pe Sorin Oprescu. Declarația este o "piatră mare de gâtul" independentului Oprescu. Bucureștenii sunt inteligenți. După ce a clamat imaginea unui "independent", Oprescu este susținut chiar de partidul din care a demisionat! Mulți vor realiza acum că "independența" lui Oprescu a fost doar un "joc de glezne", făcut după toate regulile "măsurilor active", iar Oprescu ar putea pierde un număr important de voturi.
A doua eroare, de același gen, a fost declarația pripită de susținere din partea trioului liberal Crin Antonescu – Puiu Hașotti – Norica Nicolai. Este o gafă politică majoră, la politicieni cu experiență. Liberali care nu l-au susținut cum trebuie pe propriul candidat (Ludovic Orban, cel care a prezentat, de departe, cel mai interesant program), dar care acum se grăbesc să-și declare susținerea față de fostul "câine credincios" al PSD!
A treia eroare este implicarea mult prea personală a lui Ion Iliescu în campania electorală a lui Sorin Oprescu.
Lumea se întreabă, pe bună dreptate, ce interese personale are Ion Iliescu de-l susține pe Oprescu, un demisionar din PSD, partid al cărui președinte de onoare continuă să fie Iliescu.
Cea mai mare eroare a fost comisă chiar de Oprescu, care a dovedit că nu se poate detașa deloc de rateurile politice ale lui Ion Iliescu.
După primul tur – considerându-se probabil cu sacii în căruță – Oprescu a adoptat aceeași optică asupra mineriadelor ca și Iliescu. Or, această optică este o adevărată insultă la adresa bucureștenilor, care au trăit (în două rânduri) efectele dezastruoase ale asaltului minerilor asupra Capitalei: morți, răniți, bătuți, întreg centrul devastat și o imagine de coșmar a României în lume.
Oprescu nu a înțeles, nici după 20 de ani, că bucureștenii nu-i vor ierta niciodată lui Iliescu mineriadele, fiindcă (spre deosebire de restul țării) ei le-au trăit pe propria piele.
Un politician serios trebuia să adopte o altă atitudine.
Pentru că – iată – turul al doilea al alegerilor va avea loc, coincidență, chiar pe 15 iunie. Adică, la Comemorarea a 18 ani de la mineriadele din 13-15 iunie 1990.
Astfel că un vot pentru Oprescu va deveni, în aceste condiții, un vot care va legitima mineriada din 13-15 iunie 1990. Iliescu asta și așteaptă, prin eventuala victorie a lui Oprescu. Să-și ia revanșa asupra bucureștenilor care, indirect, votând Oprescu, vor valida mineriada. Iliescu așteaptă această revanșă de aproape 20 de ani!
Votând Oprescu se mai legitimează și o fraudă a PSD, care va avea la anul, la prezidențiale, tot doi candidați: unul oficial și altul "independent".
Sunt convins că "independentul" va fi Sorin Mircea Oprescu, omul de casă al lui Ion Iliescu. Victoria la municipale îi va deschide larg drumul pentru a se cocoța în fruntea statului.
Dacă reușește să păcălească acum, ca independent, "pulimea" (ca să folosesc o vorbă de-a lui Oprescu) de ce n-ar încerca la anul din nou?