al Academiei Române
– Centrul de Cercetări pentru Oenologie Iași al Academiei Române, al cărui director sunteți, s-a înființat, "de jure", în urmă cu 16 ani, însă, "de facto", activitatea a început cu aproape 60 de ani, când s-a înființat Facultatea de Horticultură și Dvs. erați un tânăr cadru didactic. La Iași exista însă o mai veche tradiție.
– Într-adevăr, primele analize asupra vinului au fost întreprinse, prin 1870, de Ștefan Micle, rectorul Universității din Iași, soțul Veronicăi Micle. Investigațiile au fost continuate de Petru Poni, urmat apoi de Corneliu Șumuleanu, Gheorghe Ghimicescu și Marțian Cotrău de la Facultatea de Medicină, care au purtat mai departe ștafeta până ce aceasta a fost preluată de Laboratorul de Oenologie a Facultății de Horticultură.
– Care sunt direcțiile de cercetare care v-au adus recunoașterea internațională?
– Rezumativ, principalele direcții de studiu includ ecosistemul viticol, potențialul oenologic al soiurilor de viță de vie, optimizarea tehnologiilor de obținere a vinurilor, compoziția chimică a vinului, efectele sale benefice asupra organismului uman. Cât privește recunoașterea internațională, nu pot decât să amintesc că, pe lângă multele manifestări științifico-profesionale la care am participat, am îndeplinit, începând cu anul 1976, funcții în cadrul Organizației Internaționale a Viei și Vinului (OIV), cu sediul la Paris: în calitate de expert, de președinte al Grupului de experți "Tehnologia vinului", de președinte al Comisiei Internaționale de Oenologie și, în cele din urmă, vicepreședinte al OIV. Recunoașterea internațională se datorează și numeroaselor lucrări științifice prezentate de cercetătorii Centrului și Laboratorului la manifestările organizate de OIV. Lucrări de sinteză, cum ar fi Oenologie, Tratat de Oenologie, Podgoriile și vinurile României (publicată și în versiunile franceză și engleză), au fost premiate de OIV, ca și de Academia Română. Cea mai recentă carte, "Tehnologii de producere a vinurilor", a fost onorată cu Premiul AGIR și cu Premiul Academiei de Științe Agricole și Silvice. Laboratorul și Centrul s-au bucurat în repetate rânduri de vizita unor mari personalități ale domeniului între care însuși directorul general al OIV, Robert Tinlot, care a apreciat activitatea ca aflată în topul cercetărilor internaționale de profil. Acad. Ionel Haiduc, președintele Academiei Române, plăcut impresionat, a reliefat dotarea materială de excepție, la care mi-am permis să adaug că dotarea cu mijloace umane o depășește, deși nu dispunem decât de 6 posturi.
– De ce spuneți adesea că vinul este unul dintre ambasadorii României?
– Vinul este singurul produs care este legat, prin denumirea de origine, de locul de producere. La restaurant, nimeni nu este interesat de unde provine carnea, cartofii sau salata. La vin, consumatorii devin brusc interesați, atât pentru a face o alegere bună, cât și pentru a-și etala cunoștințele față de ceilalți comeseni.
– Cum apreciați situația actuală a vinurilor românești?
– Este binecunoscut că, în perioada de tranziție, sectorul viti-vinicol a suferit mult. Multe plantații au fost fragmentate, nemaiîngăduind aplicarea unor tehnologii moderne de întreținere, iar mari suprafețe au fost defrișate pentru a cultiva… porumb. Cum vinul este băutura națională a românului și cum mijloacele financiare sunt așa cum sunt, micii producători au trecut la cultivarea hibrizilor direct producători, mult mai ușor de întreținut. Ca urmare, calitatea vinului a scăzut. Înființarea, în ultima vreme, a unor societăți și asociații viti-vinicole a condus la un reviriment care promite mult. În această direcție trebuie reliefate eforturile pentru retehnologizarea culturii viței de vie și a producerii vinului, ce conduce la creșterea calității acestuia. Se înțelege că, astfel, vinul românesc își va relua rolul de cel mai agreabil ambasador. Să nu uităm, însă, că vinul este un bun ambasador numai dacă are identitate și "poveste".
– Care sunt vinurile românești cele mai apreciate?
– Pentru că fiecare vin are propria sa personalitate, e dificilă, poate imposibilă, stabilirea unei ierarhii a vinurilor românești. În ce mă privește, pot afirma că în toate cele 40 de podgorii ale țării se obțin vinuri bune și foarte bune. Este greu să desprinzi numele celor care ocupă o poziție de vârf. Cel mai vestit vin românesc rămâne însă Cotnari. Este vinul care are cea mai bogată "poveste". Sunt unanim recunoscute și vinurile de Murfatlar, Târnave, Dealu Mare, Drăgășani, Cotești, Odobești, Panciu, Huși. Enumerându-le doar pe acestea, îmi dau seama că le nedreptățesc pe cele de Recaș, Lechința, Alba, Sebeș-Apold, Dealu Bujorului, Nicorești, Ștefănești-Argeș, Sâmburești, Miniș-Măderat, Sarica-Niculițel… Sigur că, în prezent, sunt mulți producători care fac eforturi să cucerească piața. Timpul va decide care din aceste vinuri se va bucura de o recunoaștere și o reputație asemănătoare. Întrebați-mă, din nou, peste 500 ani…
– Aderarea la UE impune anumite exigențe. În acest context, ce trebuie făcut ca producția românească să fie mai competitivă?
– Aderarea la UE nu impune exigențe de calitate în plus față de cele avute anterior, ci doar o informare mai profundă asupra produsului. Sunt convins că, din punctul de vedere al calității, un Pinot Noir de Dealu Mare sau un Cabernet Sauvignon de Sâmburești va putea sta alături de un Pinot Noir de Bourgogne sau un Cabernet Sauvignon de Bordeaux. Dar, subiectivismul și obișnuința consumatorului vor prefera Bourgogne și Bordeaux. Cu alte cuvinte, astfel de soiuri, cosmopolite, nu ne pot asigura pe deplin succesul pe piața externă. De aceea consider, și nu sunt singurul, că o Fetească Neagră de Cotești sau Dealu Mare, care se impune printr-o originalitate distinctivă, va trezi interesul consumatorului, întâi din curiozitatea exoticului, pentru ca să-l rețină datorită calităților sale. Afirm aceasta invocând un precedent, anume vinul de Cotnari, considerat portdrapelul vinurilor românești, unanim apreciat de multă vreme, care se produce numai din soiurile autohtone ce alcătuiesc sortimentul acestei podgorii (Grasă, Fetească albă, Frâncușă, Busuioacă de Moldova). Sper în același succes și cu Busuioacă de Bohotin, Tămâioasă Românească de Drăgășani sau Pietroasa, Fetească Regală de Jidvei…
