Magistrații Secției Contencios din cadrul Curții de Apel București au decis că Paula Iacob, unul dintre cei mai vizibili avocați din Capitală, veteran al Baroului București, devenită celebră odată cu procesul lui Nicu Ceaușescu, a făcut poliție politică. Conform deciziei pronunțate de judecători, informațiile privitoare la mai multe persoane, oferite Securității de către Paula Iacob, au vizat și adus atingere atât „dreptului la liberă exprimare“ cât și „dreptului la viața privată“ a celor pe care i-a turnat. Pronunțată după cîțiva ani de procese, sentința confirmă informațiile oferite de către cercetătorii CNSAS care, în urma studierii documentelor fostei Securități au aflat că distinsa avocată care ne oferă frecvent lecții de conduită și morală la televizor a fost recrutată ca turnător încă de pe vremea lui Stalin, pe la începutul anilor 50, la doar câțiva ani după ce România intrase sub călcâiul de fier ai „dictaturii proletariatului“. Conform documentelor de epocă depuse pe masa magistraților, rezultă că Paula Iacob a avut primul contact cu Securitatea la sfârșitul anului 1952 , pe data de 5 decembrie, când fost recrutată ca informator, cu numele de cod „Gabriela“. Această primă etapă a „colaborării“ a durat până pe 19 iunie 1954, când organele de represiune au renunțat la serviciile „sursei Gabriela“ deoarece nu mai prezenta interes, întrucât nu mai avea potențial informativ. La dosarul cauzei a fost depus și un document semnat chiar de mânuța tinerei, pe atunci, Paula Iacob care își lua angajamentul să nu discute cu nimeni cele aflate în urma colaborării cu „organele de stat“.
„Sursă“ bună și pe vremea lui Ceaușescu
După acea primă fază a colaborării cu Securitatea, începută de pe vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, Paula Iacob a reintrat în atenția „organelor“ pe vremea lui Ceaușescu, în anul 1970, când Securitatea i-a dat un alt nume de cod, „Ioana“. Din această nouă etapă a colaborării, CNSAS a descoperit prin arhive și a depus pe masa judecătorilor, angajamentul de colaborare și note scrise, semnate de Paula Iacob, dar și notele de sinteză întocmite de agenții de Securitate pe baza declarațiilor acesteia. În această nouă etapă a colaborării sale cu Securitatea, Paula Iacob a oferit informații privitoare la reprezentanții emigrației românești din Germania, dar și legate despre anumiți jurnaliști ai postului de radio „Europa Libera“. În urma analizei acestor documente, magistrații Curții de Apel au constatat că „rapoartele“ nu sunt procese verbale încheiate în cursul vreunui interogatoriu sau a unei confruntări cu vreun inculpat, confruntare la care ea ar fi fost obligată să „dea cu subsemnatul“ în cursul vreunei anchete de natură politică,, ci „rapoarte“ oferite de bună voie. Astfel ,avocata Paula Iacob nu poate să invoce statul de victimă a vreunei anchete la care ar fi fost supuse de către Securitate.
După metoda lui „Felix“
Documentele din arhivele fostei Securități arată că, într-adevăr, „turnătorii“ nu aveau nici mamă, nici tată și erau dispuși să-și „toarne“ chiar și rudele apropiate care făceau imprudența de a-i primi sub acoperișul lor. Iar în această privință, Paula Iacob nu este cu nimic mai prejos decât „Mircea-Felix“ cel pe care noi îl cunoaștem, acum sub numele de Dan Voiculescu, turnătorul deja demonstrat, cel pe care jocurile electorale l-au cocoțat în scaunul de vicepreședinte al Senatului. Iar dacă „Felix“ își turna verișoara din Germania, Paula Iacob aflată într-o vizită în străinătate, raporta și ea Securității despre ruda care o găzduise și o omenise că „deși are un câștig modest, este vizitată frecvent de diferiți cetățeni români cărora le acorda casă, masă, iar unora chiar și bani. Printre acestea, dr. V. P. domiciliat în București, N. V., medic la Spitalul Panduri, S. P., medic, și D. S., profesor economist“. Conform documentelor CNSAS „ pârâta a informat că ruda sa T.A. i-a destăinuit că toți se manifestă dușmănos la adresa regimului din R.S. România și nu înțelege cum unor asemenea oameni li se permite să plece în străinătate. În plus, „sursa Ioana“ a mai informat că „la înapoierea în țară am avut ocazia să cunosc personal pe prof. dr. V. R, în casă la ruda mea T. C, unde a avut aceleași manifestări despre care mi-a vorbit vara mea“. Iar într-o altă notă „sursa“ a mai raportat că „În noiembrie 1968, am făcut, împreună cu soțul meu, o călătorie de 30 de zile în RFG, în vizită la o rudă. Cu ocazia unei vizite la Manheim, am întâlnit pe A.E., un evreu plecat cu forme legale. Din discuțiile cu el am aflat că este vizitat de diverși cetățeni români, care-i solicită bani, printre care, în mod special gazetarul G.M, de la Lumea“. Câți oameni or fi fost anchetați de Securitate în urma acestor „ciripeli“? Nu o sa aflăm probabil niciodată.
Tot din documentele furnizate magistraților de la Curtea de Apel de către CNSAS a mai rezultat că Paula Iacob a furnizat informații despre angajați ai postul de radio Europa Liberă și despre persoane aflate în anturajul acestora. De-a lungul procesului Paula Iacob a negat, în mod constant că ar fi făcut poliție politică. Fapt contrazis de către magistrații care i-au judecat dosarul și care au menționat că: „Pârâtă susține în apărarea sa că nu a furnizat nici o notă informativă, astfel că nu se poate reține calitatea sa de colaborator al Securității. Aceasta apărare nu poate fi primită, întrucât art. 2 lit. b din OUG nr. 24/2008 definește drept „colaborator al Securității – persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă și nu instituie condiția obligatorie a existenței notelor informative. Prin urmare, este suficient ca din coroborarea înscrisurilor depuse la dosar să reiasă că informațiile au fost furnizate de pârât“. În plus magistrații arată că „modul detaliat în care informațiile au fost consemnate în notele și rapoartele depuse la dosar fac improbabilă ipoteza că datele astfel consemnate să fie concepute de lucrătorii Securității și puse în seama Paulei Iacob, întrucât anumite detalii nu puteau fi cunoscute de alte persoane decât pârâtă însăși“. Decizia de colaborare pronunțată la Curtea de Apel nu este definitivă și poate fi atacată prin recurs care va fi judecat, pe 10 mai 2012, de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Paula Iacob: „Nu știu nimic, nu sunt în țară“
Contactată telefonic, Paula Iacob ne-a declarat privitor la acest aspect al vieții sale: „Eu, în momentul acesta nu știu nimic. Nu sunt în țară. Există o acțiune pe rol, dar în acest moment nu știu nimic. Vin în patru zile acasă și atunci voi vorbi pe larg despre asta“.
Deși bănuită, decizia prin care Curtea de Apel București i-a confirmat Paulei Iacob statutul de turnător la Securitate este orecum tristă, acum cînd aflată la vârsta senioratului doamna avocat își poate agășa în panoplia profesională atât curajul de a-l fi apărat, într-o perioadă deosebit de tulbure, atât pe Nicu Ceaușescu cât și pe „Boschito“, maidanezul acuzat că ar fi provocat moartea unui cetățean japonez venit la noi cu afaceri. Din păcate, ceea ce rămîne după toate acestea ar trebui să fie doar lespedea grea a tăcerii.
Vasile Surcel
