Aproape nu-si terminase dl Basescu declaratia, facuta in contextul cresterilor de preturi la pompa decise de Petrom, ca, la presedintie, este in studiu contractul privatizarii Petrom catre OMV si de la Bruxelles a si venit replica: daca autoritatile statale intervin in mecanismele de piata, aderarea Romaniei la Uniunea Europeana ar putea fi amanata cu (nici mai mult, nici mai putin) cinci ani!
Au fost multi care au interpretat avertismentul ca avand legatura cu investigatiile procurorilor in cazul Patriciu – Petromidia, dar o asemenea interpretare este putin probabila. Cazul, care de altfel se afla in instrumentare mai de mult, este mai putin de interes la Bruxelles, caci nu cercuri de afaceri europene sunt implicate in Rompetrol. In schimb, in Petrom, implicarea vest-europeana este atat directa, cat si indirecta. Si, ca atare, si sensibilitatea este mare.
Petrom a fost preluata de o companie din Uniunea Europeana si, prin preluare, societatea petroliera austriaca OMV si-a consolidat serios pozitia de lider regional in domeniu, poate chiar cu rolul de avanpost al Uniunii Europene spre est in acest sector vital. Implicarea indirecta a Uniunii Europene este, probabil, de o importanta si mai mare. Petrom este, poate, piesa centrala a privatizarilor din Romania catre capitalul vest-european. Iar transferarea axei majore a economiei romanesti – in frunte cu Petrom – catre capitalul vest-european a fost pretul acceptarii Romaniei in Uniunea Europeana si al circulatiei libere a romanilor prin spatiul Schengen.
A fost vorba, probabil, de un angajament fara conditii din partea Romaniei. Ca atare, chiar si numai -studierea- contractelor de privatizare prin care a avut loc acest transfer este considerata la Bruxelles o repunere in discutie, de neadmis, a acestui aranjament. De unde si reactia deosebit de prompta si de amenintatoare! Mai ales ca nu este vorba numai de Petrom, ci de toate celelalte piese din axa majora a economiei – distributiile de gaze si electricitate, otelul, cimentul, telecomunicatiile, bancile – aflate toate acum in mana capitalului vest-european. Contractele de privatizare sunt considerate batute in cuie si intangibile.
Ca a fost vorba, aproape sigur, de un asemenea targ o dovedeste si faptul ca privatizarea Petrom s-a facut cu investitor strategic, modalitate neuzuala in privatizarile companiilor petroliere din tarile europene, care confera insa cumparatorului decizia absoluta. In domeniile si sectoarele unde profiturile vin prin insasi natura activitatii, privatizarile sunt facute catre un actionariat diseminat, esentiala fiind nu detinerea controlului, ci calitatea managementului care sa aduca profit actionarilor prin organizarea companiei si valorificarea oportunitatilor de piata. Petrom este o bizara exceptie, caci toate celelalte companii petroliere din tarile din jur au fost privatizate catre investitori de portofoliu si au, in urma privatizarii, un actionariat diseminat, nici un actionar nedetinand controlul absolut. Capitalul autohton, incluzand statul, detine participatii minoritare, dar, in conditiile diseminarii actionariatului, pastreaza un cuvant de spus. Prin privatizarea Petrom cu investitor strategic, Romania si-a vandut, de fapt, decizia in domeniu. Nici nu mai discutam pe cat!
Miza unui asemenea gen de privatizare era dublata in cazul Petrom de faptul ca Romania, spre deosebire de toate tarile din jur, detine inca si exploatari de titei brut. Si inca de titei de buna calitate. Se pot face, in aceasta situatie, profituri frumoase din exportarea produselor petroliere obtinute ieftin din petrolul romanesc de calitate si acoperirea necesarului de pe piata romaneasca prin importuri de produse petroliere procesate scump din titei greu, de mai slaba calitate, din strainatate. Cu profiturile oficial raportate ca fiind obtinute in Romania – de altfel, tocmai in plina criza mondiala a petrolului – OMV isi va recupera integral, in numai un an si jumatate, sumele pe care le-a dat statului roman pe compania Petrom.
