De mai bine de 15 ani, Romania e ca un copil retardat (si pe deasupra si abandonat) care nu mai intelege nimic din ceea ce se petrece in jurul sau. Dupa cum spunea mai deunazi un coleg de breasla, in Romania, sentimentul nesigurantei de sine e o descoperire trista. Una care lasa urme adanci in sufletele noastre. Fara a face o radiografie de ansamblu a Romaniei, oricine vede cu ochiul liber, mare lucru nu s-a schimbat. Circ, scandaluri la tot pasul, oameni disperati luati de ape, saracie la fiecare colt de strada, amar, coruptie… Intr-un cuvant, un -sistem ticalosit- care ne sufoca. Statisticile, imbrobodite cu formule iscusite, spun ca romanii o duc mai bine, ca sunt optimisti. In realitate insa, oamenii traiesc in continuare la fel de prost si sunt tristi. Abia daca mai au puterea de a respira. Cu toate acestea ei spera ca -sistemul ticalosit- va fi distrus. Acest sistem isi face simtita prezenta la fiecare pas. Il simtim in drumul nostru in viata, de la maternitate si pana la cimitir. Coruptia, spaga, minciuna, cultivarea non-valorilor, mizeria morala, lipsa de incredere, sunt ingredientele vietii noastre cotidiene. Ingrediente necesare traiului intr-o jungla al carui orizont devine tot mai negru. Din pacate, initiat in lectii de supravietuire, romanul a invatat ca unica lui sansa de a rezista e aceea de a respecta principiul -Capul plecat, sabia nu-l taie-. Pana cand romanii nu vor invata sa ridice fruntea sus si sa aiba o mentalitate de invingatori, de oameni care sa spuna -nu- atunci cand simt ca trebuie sa o spuna, Romania nu se va schimba.
Imi aduc aminte de o lectie primita acum cativa ani in Coreea de Sud. Pe fondul profundei recesiuni asiatice, -sistemul ticalosit- de la ei reusise sa impinga tara in inflatie, coruptie, somaj, instabilitate politica, tensiuni sociale etc. Intr-unul din periplurile mele prin Seul, am ramas mirat, la un moment dat, vazand cozi la anumite banci. Cunoscand situatia financiara precara a coreenilor, am intrebat un bastinas ce se intampla. Ce credeti ca era? Constienti ca, fara aportul lor, iesirea din criza economica si morala nu este posibila, coreenii isi donau statului bunurile de pret agonisite o viata. -Daca tara nu este prospera si nu trece rapid prin aceasta criza, nici noi nu o vom duce mai bine! Trebuie sa ne implicam-, mi-a raspuns bastinasul. Ce i-a determinat insa pe coreeni sa reactioneze asa? Disperarea? Speranta? Educatia? Mentalitatea de invingatori? Probabil a fost cate putin din toate acestea. Insa ce a contat a fost reactia clasei politice care a avut curajul sa taie din radacina -sistemul ticalosit- si sa scoata din criza tara. E o lectie din care ar trebui sa invatam toti atunci cand ne votam -alesii-.
