Liderul miliției șiite irakiene Armata lui Mehdi, Moqtada al-Sadr, a cerut susținătorilor săi să renunțe la lupta armată contra forțelor guvernamentale, după 3 zile de confruntări sângeroase. După ce acum două zile susținătorii săi rezistau destul de bine asaltului forțelor de securitate irakiene, acum Moqtada a ordonat încetarea rezistenței armate și "colaborarea cu guvernul irakian, pentru a opri vărsarea de sânge irakian". Deși nu putem cunoaște dedesubturile acestei decizii, surprinzătoare dacă ne raportăm la atitudinea sa anterioară, putem presupune că Moqtada a avut două motive pentru care a luat-o. Primul motiv ar fi acela că, spre deosebire de perioada începută acum 4 ani, Moqtada se afirmă mai mult ca lider politic decât ca militant, deoarece își dă seama că nu poate obține nimic dacă va continua să lupte deschis, nu atât împotriva guvernului irakian, cât împotriva americanilor și britanicilor. Chiar și acum, nu el a început luptele împotriva guvernului, ci acesta i-a atacat miliția care, în paranteză fie spus, submina autoritatea statului în multe zone. Cel de-al doilea motiv pentru care a renunțat la luptă ține probabil de divergențele pe care le are cu unii dintre liderii miliției sale, care nu îi ascultă întotdeauna ordinele și de foarte multe ori acționează independent. Prin renunțarea la luptă și spunând că "toți cei care vor purta o armă și vor viza instituțiile guvernamentale nu vor fi unii de-ai noștri", cel mai probabil Moqtada vrea pe de o parte să lovească în "generalii" săi neascultători, iar pe de altă parte vrea să își reafirme autoritatea în mișcarea sa – cei care nu vor fi de acord cu decizia sa riscând să rămână singuri în fața trupelor irakiene, britanice și americane. Mutarea pe care a făcut-o Moqtada lasă lucrurile în suspans, permițând și guvernului să pretindă victoria, dar și Armatei lui Mehdi să-și conserve o parte din putere și probabil controlul asupra mai multor localități, însă cu toate astea nu îmbunătățește semnificativ situația generală din Irak.
Curentul a primit „Distinctia Culturala” din partea Academiei Romane