„Eu după ce fac dragoste aș lua-o de la capăt“, a ținut Mihaela Rădulescu să puncteze în presa de ieri. Ca să ce? Să ne comunice că e nimfomană, că are o dorință sexuală exacerbată? (nimfomania, conform DEX, se manifestă printr-o excitație sexuală exagerată). Sau că nici chiar Dani Oțil nu o satisface? Credeam că tocmai acesta a fost motivul pentru care l-a preferat pe tânărul căprior bătrânului Elan, dar se vede că nici Oțil nu corespunde. Așa că, Miha, rămâi la vibratorul despre care ai scris în cartea ta că-ți produce orgasm cu lacrimi la ochi. Înțelegem că insațietatea sexuală îți produce o stare de insatisfacție, pe care probabil că explodezi dacă nu o comunici întregii Românii, dar noi credem că sunt probleme mai importante pe care ai putea să ni le comunici. Cum ar fi, de exemplu, situația financiară dubioasă a magazinelor din rețeaua Picioru Gras, înființată și extinsă alături de fostul soț Emilian Schwartzenberg, alias Abu Ayan (tatăl lui Ayan). Deschiderea, zilele trecute, la Mall Vitan, a unui nou magazin de îmbrăcăminte pentru copii din rețeaua Picioru Gras pare inexplicabilă în condițiile în care declarațiile publice ale lui Elan și ale nesatisfăcutei sale foste neveste, conform cărora magazinele merg foarte bine, contrazic flagrant declarațiile fiscale ale firmei prin care și-au dezvoltat afacerea. Înființată în urmă cu doi ani, firma Kinder Magic Store SRL s-a vrut a fi o afacere extrem de profitabilă, conform patronilor ei, care constă în desfacerea pe piața românească și nu numai, în magazine speciale denumite Picioru Gras, a unor produse de îmbrăcăminte pentru copii a căror marcă poartă numele fiului lor, Ayan. Anunțată inițial ca o investiție de aproape un milion de euro, afacerea Picioru Gras a fost și este, oficial, o gaură neagră.
Conform bilanțului depus la Fisc, în 2009 societatea Kinder Magic Store a avut o cifră de afaceri de 183.594 lei și o pierdere de 476.855 lei. Un calcul simplu arată că cifră de afaceri medie zilnică pe magazin a fost de 291 lei, având în vedere că în a doua jumătate a anului 2009 s-au deschis, treptat, șase magazine Picioru Gras. În aceste condiții, în care pierderea a fost de peste 100.000 de Euro, cum se mai justifică declarațiile lui Abu Ayan, din februarie 2010, apărute în revista Capital? „Sunt mulțumit de povestea asta, mai ales că, la început, am luat-o ca pe un hobby. (…) Afacerea a fost gândită la un profit foarte mic, cât să acopere costurile. Pentru că merge, mă interesează să export și pentru alții, nu neapărat sub marca Ayan“ – a spus Elan Schwartzenberg.
„În câteva luni, am reușit să deschidem șase magazine, investiția medie pentru fiecare unitate fiind de aproximativ 100.000 de euro“ – a mai adăugat Abu Ayan, anunțând chiar extinderea rețelei în exterior. „În următoarele șase luni, vom inaugura încă două magazine în București și unul la Monaco“, sub brandul „Piciorul Gras“, a anunțat Elan cunoscut, atunci, exclusiv ca soțul Răduleascăi.
Picioru' Gras doar cu obrazu gras se susține
Afirmațiile sale, conform cărora afacerea „merge“, de unde și dorința de extindere a ei, nu se pot traduce altfel decât prin aceea că afacerea are profit. Cum profitul este, în acte, cu minus, înseamnă fie că Elan minte cu nerușinare, fie că este un evazionist și că nu taie bonuri fiscale în magazinele din rețea. Prima variantă este greu de acceptat pentru că, altfel, ar trebui să fie și masochist ca să tot înființeze pe bandă rulantă magazine care nu aduc profit, adică o acțiune nespecifică sentimentului evreiesc al ființei de care este pătruns Abu Ayan. Rămâne în picioare bănuiala că nu taie bonuri fiscale în magazinele sale. Altfel spus, Picioru Gras cu „obrazu gras“ se susține.
Dealtfel, magazinul din Monaco nu s-a deschis nici după șase luni – cum anunțase Elan, nici azi și după părerea noastră niciodată. Vă închipuiți monegascii stând la coada la ușa magazinului „Picioru’ Gras“ în traducere liberă „Le gros Pied“? Ce Versace, ce Hermes, ce Vuitton? Picioru’ gras, tată!
Dacă pierderea din 2009 a fost de 100.000 de Euro, ea s-a mărit de aproximativ cinci ori în 2010, ajungând la 2.057.929 lei (500.000 euro), potrivit datelor oficiale. ?ê?£i atunci declarația din Cancan, din 3 octombrie 2010, când Mihaela Rădulescu a inaugurat cel de-al doilea magazin „Picioru’ Gras“ din Capitală, în complexul Cocor Luxury Store, ce reprezintă? Afacerea merge foarte bine, declara ea, atunci, în timp ce inaugura al optulea „Picioru Gras“. „Dorim să dezvoltăm afacerea în continuare. Deocamdată, merge foarte bine. În București, acesta este al doilea magazin deschis și va mai urma altul, tot în Capitală. Nu știm încă unde, suntem în negocieri. Iar în țară, deja am ajuns la al optulea magazin“ – spunea mămica nimfomană. Un an mai târziu, avea să-și țină promisiunea și să deschidă al treilea Picioru Gras în Capitală, în incinta Mall Vitan. Cei doi parteneri, Abu Ayan și Răduleasca, și-au lăsat „picioarele“ nu numai în București, ci și în Constanța, Iași, Suceava, Timișoara și Alba Iulia.
Indicatori economici de extaz pentru Abu Ayan și de reflexie pentru Fisc
Declarațiile publice repetate ale foștilor soți Rădulescu, sau Schwartzenberg dacă masculul ar fi fost Elan, arată, așadar, că afacerea Picioru Gras merge bine. Sigur, de regulă picioru merge, dar în cazul nostru, cum am arătat, actele arată invers. Afacerea e pe minus, iar minus înseamnă pierdere. Dacă discuția în termeni de profit/pierdere nu este suficientă pentru a atrage atenția Fiscului că în afacerea Picioru Gras se ascunde o realitate diferită de cea din scripte, să încercăm să analizăm alți indicatori economici ce l-ar putea extazia pe Abu Ayan în fata rezultatelor obținute la Kinder Magic Store. Asta deoarece tot s-a specializat el în a da interviuri pentru Capital, ca să moară de ciudă oamenii de afaceri cocoșați de criză. Primul indicator poate fi „termenul de recuperare a investiției“. Pentru Elan acesta este Niciodată. Acest indicator reprezintă perioada de timp (calculată de la momentul în care investiția se pune în funcțiune) în care se recuperează valoarea investita pe seama profiturilor anuale, adică raportul valoarea investiției/profitul mediu anual. Din declarațiile publice ale celor doi, valoarea investiției ar fi 9 magazine x 100.000 Euro=900.000 Euro și cum, conform bilanțurilor, profitul mediu anual e zero, rezultă că Timpul (termenul de recuperare a investiției) e infinit. Sau, tradus, niciodată. Al doilea indicator este „rata de rentabilitate“ a investiției, care reprezintă un raport între efect și efort. Ca efect se considera profitul (brut sau net), iar efortul este dat de cheltuielile de investiție. Cum profitul este zero, Elan are o rată de rentabilitate zero. ?ê?£i nu ne referim aici la rentabilitatea socotită în pat, de Răduleasca, înainte de a-și lua căprior. Mai departe, putem invoca aici un al treilea indicator, anume „randamentul economic“ al investițiilor lui Elan care, din calculele noastre rezultă că este negativ. Astfel, cum știu chiar și stomatologii din leatul lui Abu Ayan, orice investiție se execută într-o perioadă destul de redusă de timp, în comparație cu durata de viața economică. Spre deosebire de indicatorul anterior, aceasta presupune clar raportarea profitului net la valoarea investiției. Ca și formulă de calcul finală avem, așadar: randamentul economic = (profit total/investiție) – 1.
Cum randamentul economic reprezintă profitul obținut la un leu investit după ce leul s-a recuperat, la Elan, conform declarațiilor sale fiscale, el e negativ.
?ê?£i atunci? Dacă din calcule rezultă că la Elan, alias Abu Ayan, totul e zero, sau cu minus, cum să fie cu plus, așa cum se laudă? Să fie din cauză că Elan are Realitatea lui în care totul e cum vrea patronul? Adică una în care Elanul elănește, Picioru’ Gras merge, Răduleasca e satisfăcută și Fiscu doarme? Sau asta e a lui Ghiță?
Marius Marinescu
