Traversând calcarele munților, râul Galbeni a creat în Depresiunea getică a Olteniei cel mai vizitat obiectiv speologic din România: Peștera Muierii.
Între miile de peșteri ale Carpaților, puține au un trecut atât de bogat în întâmplări ca Peștera Muierilor de la Baia de Fier.
Numele de Peștera Muierilor, așa cum au denumit-o vechii locuitori ai comunei Baia de Fier, provine din faptul că, în timpuri străvechi, bântuite de razboaie, pe când bărbații plecau la luptă împotriva celor care le încălcau țara, femeile și copiii se ascundeau în această peșteră, transformată în adăpost bine apărat și nedescoperit de către năvălitori.
Zona peșterii deschisă vizitatorilor are un traseu nu foarte dificil, așa că, de la copii la oameni în vârstă, toți se pot bucura de minunile create de natură în inima muntelui. Mai dificil e drumul până la intrarea în peșteră, pentru că autoritățile par să ignore minunea turistică din zonă , mergând pe principiul :las' că merge și-așa…Într-adevăr merge pentru că turiștii se înghesuie, mai ales în zilele de weekend, să viziteze peștera. Deși la intrare se specifică faptul că au acces maxim 100 de vizitatori într-un grup, de cele mai multe ori grupurile sunt mai mari, grație bunăvoinței omului care rupe biletele la intrare. Acest lucru face ca nu toți vizitatorii să aibă acces la informațiile oferite de ghizi. Acest lucru nu pare să-i deranjeze însă pe turiști, cei mai mulți fiind interesați să se fotografieze cu stalactite și stalagmite și nu să afle că pentru formarea unui metru de stalactită e nevoie de 10.000 de ani.
Minunile din adâncuri
Urmărind galeria principală prin care lumina becurilor electrice profilează în contra-lumină un sanctuar, se ridică din podea o formațiune asemănătoare unei cupole gotice ce a primit denumirea de Domul mic. În stânga, sub feeria proiectată a reflectoarelor, apare ceea ce vizitatorii au numit Sala Altarului. Imaginea unui sacrificiu practicat de homo sapiens, așa cum l-a practicat în mileniile trecute, este revitalizată de imaginea Stâncii însângerate în care scurgerile de oxid de fier au dat dantelăriei o finețe inegalabilă. Mai sus, o colonie de lilieci pendulează în Cupola de 17 m înălțime, emițând un sunet asemenea unui clopoțel de argint. La câțiva metri, într-o sală înaltă și largă se află reconstituit scheletul unui Ursus spelaeus din dinastia împăraților acestei peșteri în epoca paleolitică. La câțiva pași, podeaua este presărată cu numeroase bazinete, uneori pline cu apă, mai ales primăvara. Această zonă poartă numele de Bazinele Mari. La alți câțiva zeci de metri, într-o sală spațioasă, o formațiune stalagmitică îmbrăcată parcă în mantie orientală, cu fes pe cap, amintește de Turcul care a împrumutat numele său acestei săli – Sala Turcului. Aici, stalagmite uriașe, cruste parietale, domuri, concrețiuni de tavan iau forme ciudate, motiv pentru care au fost numite: Cadâna, Moș Crăciun, Dropia, Domul Mare, Uliul Rănit.
Contrastul manelelor
Acestea sunt doar câteva din minunile Peșterii Muierilor. Dacă interiorul Peșterii e fascinant, nu același lucru se poate spune despre amenajările din zona acestui obiectiv turistic. Construcții anapoda, grătare pe care sfârâie micii și nelipsitele manele alcătuiesc un peisaj mult prea constrastant cu măreția acestei peșteri. E cât se poate de clar că nimeni nu a venit cu o strategie de dezvoltare turistică a zonei, deși mulți se bat cu pumnul în piept. Printre cei mai vocali, deputatul PSD Victor Ponta, al cărui cabinet tronează chiar în mijlocul localității Baia de Fier. Deși afirmă ori de câte ori are ocazia că are buletin de Baia de Fier și că reprezintă această zonă, concret, Victor Ponta nu a făcut nimic pentru această zonă. Șoseaua care leagă Baia de Fier de drumul național Rm-Vâlcea-Tg-Jiu este proastă, iar cu excepția a două-trei pensiuni mai răsărite, zona nu oferă prea multe turiștilor care vizitează aceste locuri. Vorba ceea: Dumnezeu dă, dar nu-ți bagă și-n sac!
