Dinu Patriciu a făcut de toate în viață: a fost deputat tare în clanță, a gustat din pita aditivată de ministru al lucrărilor publice, s-a infiltrat în afaceri și a ras tot ce-a prins, a ajuns barosan de presă, păstorind ziare și plănuind lovitura și în audiovizual… A prietenit cu premieri și s-a dușmănit cu președinți… Are la activ și oleacă de pușcărie, dar foarte oleacă, doar atâta cât să dea bine la c.v.-ul avocaților săi… Polivalent, a jucat și pe o extremă, și pe cealaltă, dovedind frumoase capacități tehnice și o bună cunoaștere a trucurilor jocului. A fost când prea-prea, când foarte-foarte.
Ca un bătrân corleone, pe care începe să-l supere guta, Patriciu încearcă acum deliciile mecenatului. Mai întâi, și-a lăsat un barbete semipatriarhal, bun și pentru că maschează un procent din gușă, apoi și-a făurit o fundație care – ce coincidență și câtă modestie! – îi poartă numele. Prin această fundație, după cum zice titlul unei gazete unde Patriciu a pozat recent, el "investește în inteligența tinerilor", oferindu-le burse, burse și burse. Frumos sună, prea frumos!
Nu-l văd pe Patriciu scoțând bănuțul dezinteresat din pungă. Mai curând cred că, abil și atent la posteritatea care vine în gonetă, el încearcă să-și adjudece, pe căi știute, un loc în Rai; dar dacă se poate un loc unde să poată zidi o vilă cu etaj, piscină, garaj și cu vedere spre sondele de petrol pământene. Desigur, dacă va avea semne că afacerea e harașo, nimic nu-l poate împiedica să pornească o afacere imobiliară, care să le asigure mușteriilor terenuri în Rai, la prețuri avantajoase. Avantajoase pentru el, se înțelege.
Mi-e greu să cred că nea Dinu e vreun fan sau măcar vreun fănică al inteligenței, precum pozează. Cunoscându-i bine pe Ciocăzanu & Cartianu – acești "Tusea & Junghiul", șefi ai ziarului patrician "Adevărul", cărora neuronul le cântă-n cutiuță mișcătoare cântece de singurătate – mă îndoiesc din răsputeri de așa ceva.
Dacă ar avea simțul valorii, pe ăștia doi nea Patry i-ar fi angajat dătători cu mopul pe parchetul redacției, nu conducători ai unui ziar istoric, la care au scris Lovinescu, Arghezi și Sadoveanu.
Curentul a primit „Distinctia Culturala” din partea Academiei Romane