Astăzi, se împlinesc 15 ani de când George Pruteanu a încetat din viață. Din păcate, a plecat prea repede dintre noi, la doar 60 de ani, dar din fericire ne-a lăsat o moștenire bogată privind cunoașterea limbii române.
În ultimii săi ani din viață, George Pruteanu a fost editorialist al ziarului Curentul. În rubrica VETO puteți citi toate editorialele scrise de George Pruteanu în ziarul Curentul
Pentru cei care l-au cunoscut, l-au respectat și l-au iubit readucem în atenție un text publicat de George Pruteanu în 23 august 2007 în ziarul Curentul.
INVENTIILE DIN VIATA MEA
Nu sunt plecat nicăieri, sunt aici, în vipie, la curent cu tot ce -mișcă- (scandalul gunoiului, aiurita moțiune de cenzură, țiganii din Italia), dar prefer să mă – și poate, să vă – -răcoresc- scriind despre ceva… non-veto, ceva pașnic:
Reprezint o generație care a avut șansa de a trăi o perioadă în care foarte multe obiecte (în sens larg) absolut noi au pătruns în viața cotidiană, modificînd-o, uneori, masiv. Iată o rapidă listă a unor asemenea obiecte care, la începutul copilăriei mele, NU existau:
1. Pixul cu bilă (cu pastă).
Instrumentele de scris ale copilăriei mele erau doar: creionul (inclusiv creionul cu -prelungitor-, da, da), tocul, pixul cu mină de creion (grafit), stiloul (cu pompă sau cu piston). Apariția pixului cu bilă (eram prin gimnaziu, mi se pare) a -revoluționat- scrierea cotidiană, cred că azi 90% din oamenii planetei scriu zilnic cu așa ceva.
2. Materialele plastice.
Obiectele obișnuite din copilăria mea erau din: lemn, metal, sticlă, ceramică, porțelan, iar ca materiale -artificiale-: bachelita și plexiglasul. Țin minte -entuziasmul- provocat în familie de apariția materialelor plastice (ieftine, incasabile, ușor lavabile etc.). Acum, în timp ce scriu, privesc pe biroul meu, unde 9 din 10 obiecte sunt, în mare parte (cel puțin la exterior) din materiale plastice: suport de CD-uri, suport de hîrtii/documente, cutie cu dischete, monitorul, tastatura, mausul, telefonul fix, telefonul mobil, CD-uri, cutii cu casete video, leptopul, brichetele, pixul, modemul, stilourile, telecomanda, boxele…
3. Frigiderul.
Criotehnica anilor *50, pentru mine, puști din clasa mijlocie, se rezuma la două -dispozitive-: răcitorul și beciul. Răcitorul era un dulăpaș termoizolant (cam cît un frigider mic de azi), în care se puneau unul-două calupuri mari de gheață, adusă zilnic la abonați de niște mașini. Iar beciul era o zonă care mă fascina, adînc, cred de vreo 4 metri sub pamînt, cu cotloane multe, intram cu lanterna și nu mai ieșeam pînă mă lua cu frig…
4.Radioul cu tranzistori.
Radioul copilăriei era un obiect mare cît un raft de cărți. Eram pe la pubertate cînd a apărut, miracol!, radioul cît o poșetă, avea mîner și puteai să mergi cu el pe munte, pe plajă, părea ceva grozav. Eram, mai apoi, încă elev cînd tata a adus în casă o minunăție japoneză, un receptor cu tranzistori cît un pachet de țigări, cu trei lungimi de undă și priză pentru cască (ascultam și în ore!); îl mai am și azi, funcționează…
5. Televizorul.
Eram la liceu, cred, cînd în casă la noi a fost adus primul televizor (Rubin, alb-negru). Muncitorii care l-au dat jos din mașină ca să-l aducă înăuntru l-au scăpat pe scări, s-a făcut praf, mama era să leșine, tata și-a păstrat cumpătul, m-a luat de o aripă și m-a băgat în mașină, a mers la un amic, a împrumutat bani și, peste o oră, era în sufragerie cu fermecătoarea cutie la care o puteam vedea pe Cleo Stiber. Azi, îl consider un obiect care influențează mai mult în rău (deși ar putea s-o facă în bine) structura spirituală a omenirii.
6. Calculatorul de calculat.
Nu l-am avut la timp. Unii colegi din liceu aveau acel obiect cît un card (azi îl găsești și la chioșcuri de țigări, cu 2-3 lei) care, prin trei apăsări de buton, îți scotea rădăcina patrată din 1.874.359, phiii, ce chestie…!
7. Video.
Asta a intrat tîrziu în viața mea, prin ultimii ani înainte de Schimbare. Încă ahtiat de îmbogățiri culturale, mă dădeam peste cap să fac rost de filme -mari-, celebre, clasice. După aceea, am lăsat-o mai moale. Azi îl folosesc cam o dată pe lună.
8. Telecomanda.
Gata, suntem după Revoluțiune. Ce plăcere, să stai tolănit în fotoliu și să poți comanda combina muzicală, televizorul, aerul condiționat, calculatorul… Asta-mi amintește că, în copilărie, de lene, adormeam uneori cu radioul deschis.
9. Compiuterul.
Nici nu mai intru în amănunte aici. Mi-a schimbat viața, așa cum, în genere, a schimbat Lumea.
10. Telefonul mobil.
Recunosc că, vreun an-doi, l-am refuzat. Lasă, cine are nevoie de mine, mă găsește acasă. Am ținut și o conferință, în sala de concerte a Radioteleviziunii (este în saitul meu: http://www.pruteanu.ro/202eseuri/lit-muz.htm#burghezul) în care ironizam snobismul incipient al -celularului-. Azi mi-e cam indispensabil.
11. Cuptorul cu microunde.
Corespunde tipului de om care sunt, nici gurmand, nici gurmet, ci dornic de expeditivitate, -alimentare- rapidă (așa cum pui benzina la mașină). Buton, pac, 60 de secunde, gata masa.
George Pruteanu
