Un adevarat tur de forta, acest turneu european al secretarului de stat american, Condoleezza Rice, trimisa urgent pe Batranul continent cu o misiune pe cat de delicata, pe atat de imposibila si responsabila: sa puna, odata pentru totdeauna, lucrurile la punct in scandalul privind inchisorile secrete ale CIA. Si, fireste, sa mai rezolve si alte -treburi- mai delicate, dar la fel de valoroase din perspectiva intereselor geostrategice ale SUA.
De la bun inceput se ridica insa o intrebare: dupa ce a trecut pe la Berlin si Bucuresti, de ce a ales Rice tocmai Kievul pentru a limpezi, oarecum, lucrurile in privinta misterioaselor centre de detentie? Pentru a imprima mai multa greutate vizitei sale in capitala Ucrainei? Sau pentru a nu le da colegilor ei din UE si NATO, cu care urma sa se intalneasca aseara la Bruxelles, timp prea mult de gandire, pentru a culege -reactiile la cald-? Greu de spus, cert este ca, inainte de a trece la indeplinirea ordinii de zi – discutii cu presedintele Viktor Iuscenko, cu fostul premier Iulia Timosenko, dar si cu un grup de studenti, Rice a anuntat ca SUA au procedat la o modificare a politicii lor din domeniul interogatoriilor aplicate detinutilor, interzicand personalului american din intreaga lume sa-i supuna pe prizonieri la tratamente crude.
Schimbare de pozitie
-Obligatiunile ce decurg din Conventia impotriva torturii, ce interzice tratamentul inuman si degradant, se vor extinde asupra tuturor persoanelor americane, oriunde s-ar afla ele, in afara sau in interiorul SUA-, a declarat Rice, afirmatie interpretata de oficialii de la Washington drept o schimbare de pozitie in subiectul dat. Anterior, documentul avea putere doar asupra teritoriului SUA, motiv ce i-a determinat pe analistii europeni sa evoce o concesie facuta UE. Dar Amnesty International a minimizat importanta spuselor lui Rice, refuzand sa vada un -compromis major- din partea SUA. Intre timp, cetateanul german de origine libaneza, Al-Masri, rapit de agentii americani, l-a dat in judecata pe fostul sef al CIA, George Tennet, a cerut scuze oficiale si o compensatie de 75.000 dolari.
Timosenko, in top
Odata acest punct al misiunii sale bifat, Rice s-a intors la gazele sale ucrainene. Si a impartit doar vorbe bune, laude si promisiuni. In orice caz, asa a reiesit din declaratiile unora si altora. Concret, a multumit Kievului pentru sprijinul acordat SUA in razboiul din Irak, a sustinut eforturile Ucrainei de a adera la Organizatia mondiala a comertului, a salutat realizarile noii puteri de la Kiev, dar a cerut mai mult si a atras atentia ca SUA vor urmari cu atentie alegerile legislative din martie anul viitor. Cat priveste intalnirea cu Timosenko, -doamna de fier- a Ucrainei a fost invitata de -doamna de fier- a Casei Albe la Washington. -SUA au pariat pe Timosenko-, au tras imediat concluzia analistii de la Kiev. Conform sondajelor de opinie, Timosenko are toate sansele sa castige scrutinul de anul viitor, o eventuala victorie aducandu-i, de asemenea, si statutul de cel mai puternic om din stat, Ucraina devenind de la 1 ianuarie republica parlamentara. In ce masura speculatiile politologilor sunt corecte, ramane de vazut. In orice caz, tot spre Timosenko par sa se indrepte si sperantele Moscovei.
De dragul aparentelor
Si pentru ca veni vorba de Kremlin, coincidenta face ca pe fondul prezentei lui Rice la Kiev sa se produca un neasteptat progres in -razboiul gazelor naturale- dintre Ucraina si Rusia. Mai intai s-a anuntat ca Moscova are o noua propunere de iesire din impasul generat de neintelegerile privind pretul de vanzare si tranzitare a -aurului albastru-, apoi a venit vestea ca partea ucraineana este de acord sa plateasca mai mult, pentru ca ulterior agentiile de presa au scris despre o convorbire telefonica la cel mai inalt nivel Iuscenko – Putin. A avut Rice vreo contributie? Mai degraba nu. Pur si simplu ucrainenii au dorit sa demonstreze secretarului de stat ca sunt capabili de mari decizii, ca sunt parteneri de incredere, care isi cunosc interesul, dar stiu si cand sa cedeze. Pentru ca maine lucrurile ar putea reveni in punctul mort.
