Organizarea unui miting de mare amploare in Capitala si o greva de avertisment de doua ore, la care au luat parte circa 45.000 de functionari din administratia publica centrala si locala, au fost principalele evenimente care i-au adus la masa negocierilor cu guvernul pe reprezentantii Aliantei Federative a Sindicatelor Functionarilor Publici Sed Lex. Acestea nu au fost insa singurele aspecte legate de activitatea Aliantei pe tot parcursul anului. Retrospectiv, 2005 a fost un an greu pentru Alianta Sed Lex, un an in care noua structura si-a stabilit indentitatea, s-a organizat la nivel teritorial si a incercat sa rezolve o parte din problemele cu care se confrunta angajatii din sistem. O activitate sustinuta, care la final de an a dat roade.
– Cum se vede 2005, retrospectiv?
– 2005 a fost un an dedicat reorganizarii miscarii sindicale a functionarilor publici, care au trebuit sa se specializeze pe diferite domenii de activitate. Toate acestea s-au facut insa in paralel cu reprezentarea corpului functionaresc la nivel guvernamental. Tin sa precizez ca nu a fost o perioada foarte usoara pentru Alianta Sed Lex, care a avut parte de un tratament foarte dur din partea guvernului, dar si din partea altor structuri sindicale infiintate de guvern sau alte paliere ale grupurilor de interese si chiar de catre oameni de afaceri. Spun -tratament dur-, pentru ca, pe parcursul anului, guvernul a incercat sa elimine structurile noastre de la discutii, sa atraga structuri sindicale nereprezentative sau afiliate la alte confederatii, lucru ce a solicitat din partea noastra un efort in plus pentru a combate mesajele populiste si lipsite de continut ale altor structuri sindicale. In plus, a trebuit sa ne rezolvam in justitie problemele legate de identitatea si reprezentativitatea noastra la nivel national. Nu neg ca a existat o perioada de lipsa de identitate pe care guvernul si alte structuri sindicale au incercat sa o speculeze, insa am dovedit ca suntem uniti si am mers mai departe. Tot in acest an, am initiat actiuni de lobby pentru a ne fi recunoscuta identitatea la nivel national si ne-am organizat si in teritoriu, prin infiintarea filialelor judetene. Am avut si contacte internationale in perioada iunie- iulie cu sindicatele europene, prin schimburi de experienta cu structuri similare noua din Ungaria si Suedia.
– Care au fost dificultatile cu care v-ati confruntat in acest an?
– Marile probleme ale acestui an au fost legate de instabilitatea guvernamentala, de permanenta ciorovaiala intre guvernanti, de lipsa de determinare a ministrilor, de amenintarea cu declansarea alegerilor anticipate. In aceste conditii, am fost nevoiti sa ne schimbam comportamentul in functie de schimbarile ce aveau loc in viata politica.
-Au existat interferente in miscarea functionarilor-
– De ce credeti ca a fost nevoie de un miting si o greva de avertisment pentru ca guvernul sa va invite la discutii?
– Din cauza interferentelor aparute in miscarea functionarilor publici, pe buna dreptate, guvernul nu a stiut cu cine sa discute si care organism este reprezentativ. Din acest motiv, s-a tergiversat foarte mult inceperea discutiilor, noi fiind nevoiti sa recurgem la actiuni de protest prin care sa aratam ca suntem hotarati sa nu renuntam la revendicari. Am reusit, astfel, sa organizam mitingul din data de 3 noiembrie, la care au participat circa 2.000 de persoane din toate colturile tarii, dar si greva de avertisment din 10 noiembrie, la care au luat parte aproximativ 45.000 de functionari. Aceste actiuni au determinat actuala putere sa ne nominalizeze la discutii. S-a constituit o comisie formata din reprezentanti ai Ministerului de Finante, Ministerului Muncii si Ministerului Administratiei si Internelor care a demarat negocierile cu Alianta Sed Lex.
– Cum au decurs aceste negocieri?
– Am incercat sa fim ponderati in solicitarile noastre pentru a reusi sa focalizam intr-un mesaj coerent interesele functionarilor. Discutiile s-au axat pe programul de lucru, modificarea Legii 188, privind statutul functionarului public si salarizarea. Tin sa adaug ca pe parcursul negocierilor s-a incercat aducerea la masa dialogului a mai multor structuri sindicale, si asta doar pentru a ne diviza, insa decizia noastra a fost ferma. Primele doua teme legate de programul de lucru si avansare au avut coerenta in dialogul cu reprezentantii guvernului. In ceea ce priveste programul de lucru, acesta a fost adoptat deja prin hotarare de guvern. El a intrat in vigoare ieri, o data cu aparitia in -Monitorul Oficial-. Astfel, functionarii urmeaza sa nu mai lucreze sambata, iar in cursul saptamanii vor ramane peste program o singura zi, si nu trei, cat era pana in prezent. Aceasta masura era necesara pentru ca s-a dovedit ca actualul program de lucru era ineficient, costisitor si nu raspundea intereselor contribuabililor.
-Avansarea de tip cariera, din 2007-
– De cand intra in vigoare noul sistem de avansare?
– Aici am avut ceva mai mult de munca cu oficialii guvernamentali, care au opus o oarecare rezistenta. Asta pentru ca ar fi vrut sa nu se renunte la avansarea pe post vacant, sistem care in ultimii sapte ani a facut sa nu mai existe nici un fel de perspectiva pentru cariera personalului de la ghisee.
Argumentele guvernului au constat in faptul ca statul trebuie sa stie foarte clar cati functionari sunt superiori, cati principali si cati asistenti in sistem.
In cele din urma, s-a ajuns la o concluzie comuna privind avansarea, guvernantii intelegand ca avansarea functionarului pe propriul post nu este imposibil de facut. Noul sistem de avansare va intra insa in vigoare de la 1 ianuarie 2007. Astfel, intr-un interval de 14 ani, functionarul poate atinge varful carierei, perioada in care este evaluat cu calificative de foarte bine si bine. In plus, este important sa nu aiba abateri disciplinare pentru a avansa in trepte profesionale si grade. Este foarte clar insa ca guvernul va trebui sa acorde o mai mare atentie carierei functionarului public, sa urmareasca mai atent modul in care se comporta acestia in functiile de conducere, dar si sa prevada in buget, in fiecare an, sumele necesare pentru cei care avanseaza.
– Cum va functiona noul sistem?
– Va trebui sa facem doua tipuri de examene: unul de promovare si unul de recrutare. Promovarea in cariera a functionarilor aflati deja in sistem este prioritara. Se va stabili o luna din an, pentru ca avansarea se va face doar o data pe an, inaintea examenelor de recrutare, cand vor avea loc concursurile.
-Am avut impresia ca guvernul ne sfideaza-
– In negocierile cu guvernul, salarizarea, aspectul cel mai important de altfel, a fost abordata la finalul discutiilor. De ce?
– Intr-adevar, salarizarea a reprezentat ultimul punct pe agenda discutiilor cu reprezentantii guvernamentali, pentru ca era foarte clar ca greva profesorilor si revendicarile lor erau subiecte de interes major. In plus, daca s-ar fi negociat concomitent, s-ar fi creat un oarecare avantaj al executivului, care ar fi pendulat intre cele doua strcturi sindicale cu diferite oferte, iar noi nu am fi stiut niciodata valoarea exacta a cresterilor propuse pentru personalul din invatamant.
– Au existat mai multe variante de majorare salariala?
– Prima oferta de crestere, pe care am si respins-o, a fost de 4% de la 1 ianuarie 2006, si inca 4%, de la 1 octombrie. S-a revenit apoi si s-a avansat un procent similar de la 1 ianuarie, plus inca 5% de la 1 octombrie, si din nou negocierile au esuat. Ultima data ni s-a parut ca executivul incearca sa ne sfideze, pentru ca a venit cu o noua oferta mai deloc imbunatatita (4% de la 1 februarie si 6% de la 1 octombrie), fapt ce a determinat Biroul Executiv sa ia decizia retragerii de la discutii si declansarea grevei generale. In ultima zi a negocierilor, s-a avansat oferta pe care am acceptat-o in cele din urma, respectiv o majorare salariala de 5% de la 1 februarie si 6% de la 1 septembrie. Tin sa precizez ca, pe toata perioada negocierilor, Biroul Executiv al Aliantei a consultat Comitetul Director si Consiliul Unional, niciodata neluand o decizie fara sa stim pozitia majoritatii sindicatelor din teritoriu.
Astfel, decizia de a accepta ultima oferta a guvernului a fost luata dupa ce ne-am consultat cu membrii Consiliului Unional, convocat in data de 8 decembrie a.c., atunci cand am si hotarat suspendarea grevei generale.
– Ce s-a mai hotarat in cadrul Consiliului?
– Membrii Consiliului Unional au solicitat Biroului Executiv sa petitioneze institutiile abilitate cu privire la modificarea legii contenciosului administrativ, potrivit careia un functionar public poate fi chemat in instanta pentru documente legal intocmite in numele statului. Acest fapt a instituit un sistem de sicanare si intimidare al functionarilor care desfasoara activitati de control sau executare silita. In acest sens, s-a hotarat organizarea de pichete la sediile prefecturilor.
– Sunteti multumit de rezultatele negocierilor?
– Sunt constient ca o parte a membrilor nostri de sindicat nu sunt multumiti si ar fi dorit sa intram in greva. Altii au inteles situatia si faptul ca realitatile sociale, politice si economice sunt de asa natura incat o greva generala ar produce suferinte membrilor care participa la o astfel de actiune radicala.
-Sunt intrebari la care nu am primit raspuns-
– Sunt aspecte care au ramas nerezolvate?
– Se poate spune si asa, pentru ca am plecat de la discutii cu mai multe semne de intrebare. Sunt intrebari pe care le-am pus si la care reprezentantii guvernului nu ne-au dat nici un raspuns. Astepta inca un raspuns la intrebarile: de ce sunt adusi oameni din afara sistemului pe functii superioare fara sa prezinte nici macar o minima experienta in domeniu?; de ce atunci cand un functionar public vrea sa participe la un concurs este obstructionat si amenintat sa nu mai participe?; de ce pentru a putea participa la avansare numai unii functionari sunt trimisi la cursuri de pregatire pe banii statului? Asta da dovada de lipsa de transparenta si este si o selectie imorala.
Pe de alta parte, le-am explicat ca nu se mai poate continua asa. Ma refer la faptul ca nu se mai poate angaja personal pe lefuri mari sau pe pile numai pentru a satisface interesele clientelei politice, injosindu-i pe cei care si-au asumat sistemul si care se bazeaza pe locul de munca din cadrul administratiei publice. Tin sa mentionez ca, pe parcursul discutiilor, tonul folosit nu a fost in permanenta unul calm. Au existat momente cand ne-am ridicat de la masa, nemultumiti de punctul de vedere prezentat de guvern.
– Ce urmeaza?
– Incheierea protocolului cu reprezentantii guvernului nu inseamna ca noi ne-am si terminat activitatea. Nicidecum! Cea mai grea perioada de-abia acum incepe. Comisia Europeana a solicitat ca noul proiect de modificare a Legii 188, privind statutul functionarilor, sa fie dezbatuta in parlament. Astfel, punctele negociate de noi cu guvernul vor fi dezbatute in procedura de urgenta, ceea ce inseamna ca toata atentia noastra va fi focalizata catre acest lucru. Vom urmari pas cu pas derularile dezbaterilor ce vor avea loc in comisiile parlamentare, pentru a ne putea sustine revendicarile negociate deja cu guvernul. Din discutiile cu ministrii implicati, se pare ca proiectul va beneficia de sustinerea lor in parlament, iar angajamentul luat va fi respectat.
– Putem vorbi de un progres al Aliantei in acest an?
– Biroul Executiv al Aliantei Sed Lex crede intr-un progres al pasilor marunti. In prezent, consider ca s-a facut un pas spre crearea unei legi a salarizarii unitare, dar si un pas important pentru statutul functionarilor bazat pe sistemul de cariera. In plus, suntem obligati sa tinem cont de locurile de munca ale membrilor nostri de sindicat, pentru ca exista tendinta ca guvernul, fara nici o analiza prealabila sau una facuta la modul tendentios, sa reduca numarul de personal, fapt ce dovedeste ca nu exista o informare intre ministere. Daca ar exista o analiza reala, s-ar vedea ca, in prezent, administratia publica mai are nevoie de circa 15.000 de functionari pentru a-si rezolva problemele de personal. De asemenea, este nevoie de investitii majore in infrastructura, in tehnica de calcul, dar si in pregatirea profesionala, pentru ca fara ele nu putem vorbi de progres in administratie. Inca o data, atrag atentia, ca un rol nefericit in acest sistem l-a avut clasa politica, care, de 15 ani, pe interese clientelare, slabeste administratia publica, politizand-o sub aceeasi lozinca demagogica – ca avem nevoie de mai mult profesionalism.
Este ca si teza coruptiei, care a devenit o forma mascata de a santaja sau ameninta.
-Miscarea sindicala trebuie reformata-
– E o ideea mai veche de-a dumneavoastra cum ca miscarea sindicala din Romania trebuie reformata. Va mentineti aceasta opinie?
– Bineinteles, am spus acest lucru si il voi sustine in continuare. Acesta este si tipul de mesaj pe care Alianta il va aborda anul viitor. Sunt convins ca ne vom face foarte multi dusmani, pentru ca acest mesaj nu va fi pe placul unor lideri de sindicat, avand in vedere ca se va pune in discutie autoritatea acelor lideri care se confunda cu institutia sindicala. Consider ca s-a terminat perioada de pionierat a miscarii sindicale, iar perioada in care sindicatul traia prin lider a disparut, fiind nevoie de o reforma profunda in miscarea sindicala. Va trebui sa existe o departajare intre cele doua entitati: lider si institutia sindicala, pentru ca institutia trebuie sa fie mai puternica si mai stabila decat liderul.
– Care sunt factorii care spun ca miscarea sindicala trebuie reformata?
– In Romania, dupa decembrie 1989, miscarea sindicala a avut un caracter de masa. Diferite categorii sociale s-au unit in mari confederatii, bazate pe capacitatea de a mobiliza oamenii pentru a iesi in strada si a face mitinguri de amploare. Insa, dupa intalniri cu sindicatele europene, am vazut ca acolo lucrurile stau cu totul altfel si totul merge ca pe roate de sute de ani. Marile confederatii sunt structuri de interes social organizate pe specific: bugetarii sunt uniti intr-o confederatie, serviciile publice, in alta, si tot asa. Aceste grupuri fac ca, in cadrul confederatiilor europene, mesajele sindicale sa fie unitare, lista de revendicari sa aiba o adresabilitate tinta, iar guvernul sa stie foarte clar cu cine discuta pe fiecare segment de activitate.
– Am vazut modelul european. Ce se intampla insa la noi?
– In Romania, forta confederatiilor a scazut foarte mult, pentru ca sunt obligate sa faca liste de revendicari sub forma de cearceaf, fara a putea verticaliza mesajele, ceea ce va conduce la situatia in care oamenii nu mai vor avea reprezentativitate la nivel national. Din acest motiv, Consiliul Unional a mandat Biroul Executiv al Aliantei sa lanseze o dezbatere nationala in ceea ce priveste reforma sindicala in tara noastra. Reforma trebuie generata de actualele structuri sindicale, iar daca nu se reuseste acest lucru, este clar ca, in 5 ani, miscarea sindicala se va micsora, muncitorii nu vor mai putea fi reprezentanti corespunzator, iar liderii ramasi fara sustinere se vor bate in discutii demagogice si vor incerca sa-si mentina propria imagine. Pe de alta parte, daca nu se va constientiza ca este nevoie de acest lucru, clasa politica va face reforma asa cum crede de cuviinta, fara sa tina cont de parerile sindicatelor, vlaguite si incapabile sa riposteze. Pe de alta parte, miscarea sindicala va trebui profesionalizata pentru ca, o data cu integrarea in Uniunea Europeana, va aparea un alt tip de abordare, in care fondurile structurilor sindicale trebuie alocate si pentru activitatea de lobby si de reprezentare la nivel international.
