Muzeele "Kafka" și "Havel" sunt situate unul lângă altul în Praga, dar dacă primul e sufocat de turiști, în principal de acele insecte enervante numite "japonezi", prin al doilea cam fluieră vântul. Când am intrat în el, am dat doar peste muzeograf, ceea ce m-a făcut să reflectez că Havel, omul căruia Cehia îi datorează progresul superb de după 1990, rămâne modest până și în muzeul care îl omagiază.
Înăuntru, poți viziona două filme: unul despre disidența lui Havel finalizată prin anii de pușcărie, iar altul despre activitatea sa în fruntea statului, al cărui președinte a fost 13 ani: trei la cârma fostei Cehoslovacii, zece la cârma Cehiei. Am urmărit în transă pelicula despre președintele Havel, încercând să ghicesc ce au președinții lor și ai noștri nu au, de rămânem mereu de căruță. L-am văzut, de pildă, pe Havel, înconjurat de consilierii săi (și vai, nici unul nu semăna cu Dan Iosif!), pregătind vizita lui Clinton, cu un pahar de bere – pâinea lichidă a praghezului – în față. Ce să-i facem cadou americanului?, se întreabă staff-ul prezidențial. O cheie de aur? E banal. Poate un saxofon de aur.
Un saxofon pe care Bill îl primește, odată cu invitația de a cânta pe scena unui club praghez. Dintr-o dată, atmosfera dintre președinți își pierde răceala. Clinton și Havel nu mai sunt doi șefi rigizi de state, ci doi buni prieteni – Bill și V‡clav – care au atâtea să-și spună.
Filmulețul despre Havel se încheie cu prima sa pensie post-prezidențială, încasată la ghișeu. Puțin peste 13.000 de coroane, adică vreo 500 de euro, bănuți pe care fostul președinte îi numără zâmbind recunoscător. 500 de euro! Hrebenciuc, Tăriceanu sau Mitrea ar râde de s-ar strica, zicându-și: uite, bre, ce fraier cu sonerie, a fost 13 ani mahărul "number one" în stat și nu și-a făcut nici o afacere, nici o șmecherie, nici un șmen. N-a dat nici un tun, tâmpitul, așa că merită să trăiască doar din pensie!
Cred că miracolul Cehiei, această țară minunată în care politicienilor noștri le e drag să-și petreacă vacanțele, tocmai în asta constă: austeritatea lui Havel a fost contrabalansată de progresul unei întregi națiuni.
