Inclus între aniversările UNESO, Spătarul Nicolae Milescu rămâne în istorie ca un cărturar de mare cuprindere, diplomat de elită, istoric, teolog, geograf, etnolog, memorialist, traducător cu o bogată și variată activitate care l-a consacrat definitiv între valorile românești, europene și universale. Tricentenarului morții lui Nicolae Milescu i-a fost dedicat un simpozion organizat de Secția de științe istorice, Secția de filologie și literatură, Institutul de Studii Sud-Est Europene ale Academiei Române. În deschidere, acad. Eugen Simion, președintele Secției de filologie și literatură, l-a înfățișat pe Nicolae Milescu ca un cărturar de anvergură europeană, anunțând o viitoare apariție a scrierilor sale în seria "Opere Fundamentale", editată de Academia Română și Fundația Națională pentru Știință și Artă. Întâlnire între specialiști, simpozionul a prilejuit o analiză profundă și nuanțată cu reliefarea unor aspecte noi ale operei lui Nicolae Milescu, ilustrată exhaustiv în comunicările: "Nicolae Spătarul Milescu și scrierile sale", de Zamfira Mihail; "Nicolae Milescu și cultura occidentală (până la stabilirea în Rusia)", de Andrei Eșanu și Valentina Eșanu; "Traducerea lui Milescu și Çdascălii loculuiÈ în Biblia de la București"; "Nicolae Milescu cartograf – harta Siberiei", 1682 (ms. rus 72 Houghton Library- Harvard), de Daniela Dumbravă (Londra); "Politică și ortodoxie în Țara Românească la jumătatea sec. al XVII-lea", de Ovidiu Victor Olaru, și "Hronograf den.nceputul lumii, traducerea lui Nicolae Spătarul. Noi argumente", de Mioara Dragomir. A fost o dezbatere necesară, deoarece, cum s-a afirmat, deși au apărut numeroase lucrări despre Nicolae Milescu, mai sunt aspecte încă neidentificate sau nepublicate.
Într-o caracterizare sintetică a personalității lui Nicolae Spătarul Milescu, prof. univ. Zamfira Mihail a subliniat: "Știința și talentul de a folosi mai multe limbi, ca și pasiunea pentru cuvântul scris l-au antrenat într-o activitate susținută, de mari proporții, ce cuprinde, în ordine cronologică, traduceri din limba greacă în limba română și alcătuiri originale în limba română, latină și rusă, peste 20 de traduceri și adaptări din limbile latină și greacă în limba rusă și din rusă în greacă. Notorietatea sa a fost recunoscută în cercurile savante de la Paris la Beijing și de la Constantinopol la Stockholm". Contemporan cu Miron Costin și Dosoftei, Nicolae Milescu s-a născut la Miclești, lângă Vaslui, și a studiat istoria, teologia și filosofia la Școala Patriarhiei din Constantinopol, însușindu-și limbile latină, elină, slavonă, turcă și neogreacă. La vârsta de 17 ani este grămătic la curtea domnitorului Gheorghe Ștefan în Moldova, pe care îl va însoți în 1655 în Țara Românească. În 1659, domnitorul moldovean Gheorghe Ghica îi acordă titlul de spătar și, urmându-l în Țara Românească, primește titlul de mare spătar. Pleacă iar în Moldova, pe vremea lui Ștefăniță Lupu, și, după unele mărturisiri, aici a fost pedepsit pentru uneltire împotriva domniei cu tăierea nasului (de aici și denumirea de Cârnu). În 1661 termină de tradus din limba greacă "Catehismul ortodox al patriarhului Athanasie al Alexandriei", o "carte cu multe întrebări, foarte de folos pentru multele treburi ale credinței noastre". Aflat la Constantinopol (1661-1665), traduce din "elinește" "Vechiul Testament", inclus, în 1688, în Biblia de la București, "care s-a tălmăcit… cu porunca preabunului creștin și luminatului domn Ioan Șerban Cantacuzino". În aceeași perioadă scrie lucrarea filosofică "Despre singurul țiitoru gând" (Despre rațiunea dominantă). Între scrierile în limba română mai amintim și "Mântuirea păcătoșilor" a preotului Agapie Landos.
Activitatea de cărturar și diplomat a lui Nicolae Milescu a atins strălucirea în Rusia, unde ajunge în ianuarie 1671, recomandat țarului Alexei Mihailovici de Mitropolitul Dosoftei al Constantinopolului ca bun teolog și poliglot. La curtea țarului, boierul moldovean este primit la Departamentul solilor, ca interpret de greacă, latină și română. Și, din această perioadă datează lucrările în limba slavonă "Aritmologhion" și "Cartea sibilelor". Faima europeană a lui Nicole Milescu începe în anul 1675, când a condus o misiune diplomatică în China, o călătorie anevoioasă, cu numeroase peripeții și, totodată, o experiență rodnică în scrieri, care justifică numirea ca un adevărat "Marco Polo a României". Acest înțelept moldav se remarcă printr-un ascuțit spirit de observație, un fin cercetător, care însemnează mai tot ce vede – de la configurația solului la viața popoarelor, a oamenilor întâlniți cu ocupațiile, obiceiurile, armele sau manifestările religioase. "Cartea cu privire la călătoria prin Siberia, prin orașul Tobolsc până la hotarul Chinei", "Raportul soliei în China" și "Descrierea Chinei" au atras atenția autorităților și savanților ruși, ca și a lumii intelectuale europene, ca etnograf și unul dintre pionerii sinologiei moderne. Cum afirma Zamfira Mihail, "descoperirile și atribuirile care s-au făcut în sec. XX înfățișează o zestre voluminoasă în cele patru limbi pe care le-a utilizat în scris, în ordine cronologică: greaca, latina, româna și rusa". Participanții la simpozion s-au aplecat asupra acestei moșteniri, cum o vor face și de acum înainte, au analizat-o cu acribie, situând-o în contextul intelectual și politic al vremii, pentru a oferi o imagine cât mai completă a operei acestui reper al culturii românești și europene.
