"Explozia" de animale de companie în țara noastră este o consecință a evoluției, din ultimii ani, a societății. "Înainte de 1989, românii aveau posibilitatea financiară, dar și timp să meargă la un restaurant cu prietenii, să se plimbe prin parcuri, să petreacă acasă. Nu aveau nevoie de animale de companie. Acum, societatea românească se confruntă cu o însingurare a individului. Oamenii nu mai au timp de rude și prieteni. Se înregistrează foarte multe divorțuri sau tinerii nu mai vor să se căsătorească. Drept urmare, românii simt nevoia să aibă un animal de companie care să-l întâmpine acasă și să-l facă să uite necazurile de peste zi", susțin prof. univ. dr. Marin Marinescu, în vârstă de 75 ani, și ajutorul său Alexandru Anghilina. După ce a ieșit la pensie, în anul 2005, Marinescu și-a deschis un cabinet veterinar particular în zona Gării de Nord. Când stă lângă un animal de companie, omul simte o liniște interioară. Mai exact, frecvența cardiacă și tensiunea revin la normal, "adrenalina acumulată pe timpul zilei descărcându-se". "În țări precum Franța, Anglia, Germania, Anglia și SUA, în spitalele de pediatrie și azilele de bătrâni sunt permise vizitele cu animale de companie. Mai mult decât atât, copiii retardați sunt duși la grădinile zoologice sau au asemenea grădini în incinta spitalelor, iar specialiștii observă care sunt animalele pe care le îngână copiii. Părinților li se recomandă să le cumpere animalele de care copiii sunt atrași pentru a li se dezvolta personalitatea", povestește Marinescu. Până în urmă cu trei-patru ani, câinele era animalul de companie preferat al românilor. "De atunci, locul câinelui a fost luat de pisici. Femeile cu labilitate psihică și chiar bărbații cu stări emotive preferă pisicile. Ce-i drept, bărbații mai mult preferă să aibă animale de companie, câinii", spune medicul veterinar. Acesta, pe baza observațiilor făcute de-a lungul carierei sale, susține că "bărbatul care preferă câinele de talie mică este mult mai delicat, spre deosebire de bărbatul care preferă câinii de talie mare și care au un comportament mai brutal". De aici și vorba: "Așa stăpân, așa câine". Pe de altă parte, medicul veterinar îi sfătuiește pe cei care au pisici să nu se lase păcăliți de acestea: "Pisica de companie, de casă, nu este domesticită bine și, ca atare, aceasta se crede stăpânul casei. Câinii, însă, se supun stăpânului. Cu toate acestea, câini precum mioriticul și lupul se adaptează foarte greu la oraș. Doar cei de talie mică sunt recomandați a fi animale de companie". Înainte de 1989, prof. dr. univ. Marin Marinescu a trăit o experiență pe care nu o va uita toată viața. Grajdurile noi ale unei ferme situate într-o comună suceveană trebuiau populate cu vite. Au fost cumpărate animale din gospodăriile sătenilor. "Ne-am dus acolo, cu ordin de la CC al PCR, să vedem dacă totul recurge normal. Unul dintre medicii veterinari de acolo m-a întrebat ce vârstă cred că are o vacă brună încărunțită. Eu i-am spus că șapte sau opt ani, așa cum este normal. Colegul mi-a zis că are doar trei ani. Vaca respectivă fusese cumpărată în urmă cu două săptămâni de la un sătean. Faptul că a fost dusă în fermă și că a fost luată de lângă stăpân a determinat încărunțirea rapidă a animalului", povestește Marinescu.
