Una dintre marile personalități ale secolului XX, Victor Tufescu (1908- 2000) este considerat ca făuritorul geografiei moderne din România, întemeiată pe principiile elaborate de Simion Mehedinți. La centenarul nașterii, viața și activitatea lui Victor Tufescu au fost evocate în cadrul unei sesiuni omagiale organizată de Secția de științe geonomice a Academiei Române. Acad. Mircea Săndulescu, președintele Secției, a făcut, în deschidere, o prezentare a personalității lui Victor Tufescu. Născut la Iași, în 1908, Victor Tufescu a absolvit Facultatea de științe și cea de drept de la Iași, luându-și doctoratul, în 1936, cu lucrarea "Dealul Mare, Hârlău. Studiu de geomorfologie". A urmat o specializare la Sorbona, sub îndrumarea lui Eugen de Martonne, după care, întors în țară, a fost asistent la Facultatea de Științe din Iași, apoi profesor la liceul "Meșotă" din Brașov, la Școala Normală Superioară din București, la Academia Comercială, la Academia de Studii Economice și la Facultatea de Geologie și Geografie. Rezultatele cercetărilor sale sunt concretizate în peste 300 de lucrări intrate în istoria geografiei românești. De numele său se leagă înființarea Institutului de Cercetări geografice, unde a fost director de secție, și al colectivului de cercetări geografice al Academiei integrat în Institutul de Geologie-geografie. A fost președintele Comitetului Național Român de Geografie, afiliat la Uniunea Internațională de Geografie. Recunoașterea academică a venit destul de târziu, Victor Tufescu fiind ales membru corespondent al Academiei Române în 1990 și titular în 1992. Comunicările care au urmat, susținute de prof. Dan Bălteanu, membru corespondent al Academiei Române, prof. Șerban Dragomirescu ,prof. Mihai Ielenicz și prof. Silviu Neguț au înfățișat o imagine exhaustivă a activității sale științifice de peste șase decenii, accentuând pe valoarea contribuțiilor sale, multe încă actuale în geografia românească.
Relația om-mediu, un obiectiv prioritar în știința contemporană a fost, cum a demonstrat prof. Dan Bălteanu, o preocupare constantă în opera lui Victor Tufescu, începută încă în 1935 și până spre sfârșitul vieții. Astfel, în lucrarea fundamentală "Modelarea naturală a reliefului și eroziunea accelerată", distinsă în 1966 cu premiul "Gh. Munteanu Murgoci", atrăgea atenția asupra pericolului global al impactului antropic asupra mediului, folosind, pentru prima dată la noi și printre primii din lume, conceptul de "morfogeneză antropică" pentru a evidenția complexitatea proceselor morfogenetice în legătură cu sistemul antropic. Semnificativă este definiția dată geografiei: "A venit vremea să ne întoarcem la concepția lui Mehedinți, fundamentată pe definiția de știință a relațiilor dintre geosfere, inclusiv antroposfera, pentru a ne orienta în vederi juste către problemele actuale ale mediului înconjurător… Mediul este tot mai amenințat prin excesele civilizației tehnice sau din cauza ignoranței unor grupări umane care întreprind defrișări de mari proporții, provocând extinderea arealelor degradate, a deșerturilor și modificări surprinzătoare în climatul pământului".
