Lansarea volumului "Contemporanii mei. Portrete", de Zoe Dumitrescu Bușulenga (alcătuită și îngrijită de Elena Docsănescu, cu o postfață semnată de Valeriu Râpeanu), a prilejuit o întâlnire mirabilă cu profesorul, cărturarul de înaltă distincție, omul care a trăit "prin cultură și pentru cultură", amintindu-ne de dincolo de vremelnicie cum că "ne aflăm într-un moment de gravă înțelegere a sensului vieții". În deschiderea manifestării, organizată de Academia Română și Fundația "Maica Benedicta", acad. Eugen Simion, președintele Secției de filologie și literatură, a definit personalitatea acad. Zoe Dumitrescu Bușulenga ca profesor și omul public cu o mare mobilitate spirituală și cu o vocație religioasă pe care mulți nu au bănuit-o. De altfel, la Mănăstirea Putna, de unde, Maica Benedicta, cum s-a numit după îmbrăcarea hainei monahale, a dorit să-și înceapă drumul spre veșnicie, s-a înființat o fundație care are ca scop promovarea valorilor culturale românești sub semnul credinței.
Evocând personalitatea acad. Zoe Dumitrescu Bușulenga, Dan Hăulică, membru corespondent al Academiei Române, a amintit felul în care Profesorul Zoe Dumitrescu Bușulenga "știa cum să lege o anume gravitate în fața operelor de mare frumusețe cu o firească, spontană cordialitate". Când s-a hotărât să poarte veștmântul călugăriei, "Maica Benedicta a făcut-o cu un sentiment în care se alia dăruirea de o viață, fervoarea spiritului cu o discreție și un firesc care îi aparținea". În cartea "Contemporanii mei. Portrete", întâlnim o vivacitate intelectuală capabilă să surprindă esențialul, așezată sub semnul unei fierbinte recunoștințe față de înaintași. Ne-o imaginăm dincolo de portretele desenate, ca într-o frescă a culturii românești, în preajma unor mari personalități cum au fost George Enescu, Constantin Brâncuși, Nicolae Iorga, Lucian Blaga, Mircea Eliade, Mihail Sadoveanu, Gala Galaction, Părintele Stăniloae, Vasile Voiculescu, Vasile Băncilă, Ion Alexandru, Nicolae Cajal ș.a., într-un senin exercițiu al discernământului în căutarea acelei "grave înțelegeri a sensului vieții".
Părintele Melchisedec, starețul Mănăstirii Putna, a vorbit despre Maica Benedicta (însemnând a zice de bine) care a înțeles că adevărata libertate este în Dumnezeu. Spunea că a ales Putna (de la drum, cale), unde se întâlnesc dragostea de neam, credința și cultura, pentru a arăta tinerilor calea pe care să meargă. Pentru numeroșii tineri care vin la mormânt, și nu doar pentru ei, a devenit un model, fără să fi dorit să fie astfel într-o societate care are atâta nevoie de modele, așa cum este și fiecare dintre personalitățile portretizate. De la fiecare a învățat câte ceva spre a transmite mai departe virtutea dăruirii și refuzul egoismului, generozitatea sporită elegant prin deschiderea către marile valori ale culturii. Și, cum spunea Valeriu Râpeanu, "Totul vine către noi povestit de un glas însetat de esențe, de puritate, de împlinire morală".
