În cazul în care Franz Kafka ar da o fugă până jos, în Praga, pentru a vizita muzeul ce-i este închinat, ar constata că absurdul acestei lumi își urmărește nestingherit cursul. Fiindcă, paradoxal, nu muzeul Kafka propriu-zis constituie punctul de atracție pentru pestrița clientelă turistică – în frunte cu bărzăunii de japonezi – ci … curtea muzeului.
În interiorul muzeului, întreaga ambianță – punctată de o muzică obsedantă, care-ți înalță părul pe brațe – îți vorbește despre angoasa și nefericirea autorului: fișe medicale de internare în spital, scrisori, fotografii stând să zboare, într-atât de clăpăuge sunt urechile kafkiene… Intri, dacă ești ori snob, ori marcat de opere ca "Procesul" sau "Colonia penitenciară"; dar de ieșit, ieși la fel de însingurat cum a fost cândva Kafka.
Pe când afară… Ah, ce distracție e afară, în curtea muzeului, dominată de o mică fântână, înțesată de mușterii universali! Acolo, aidoma unei ilustrări a crezului artistic patapievician (mi s-a înnodat pixul!), o mică fântână arteziană stropește avangardist. Dar nu e o simplă fântână, ci una care ilustrează doi bărbați goi pușcă, fabricați din discuri metalice suprapuse, apa țâșnind arcuit, din organele lor genitale, dirijate birjărește cu mâna.
Bărbații metalici urinează sictirit, iar când jetul dă semne că nu mai are suflu, discurile suprapuse le imprimă mișcări laterale, ca și cum și-ar scutura organele, pentru a-și finaliza opera urinară. Apoi, ciclul este reluat de la capăt, cu egală aprindere.
Ca dovadă că prostul gust este universal, turiști din toată lumea se îmbrâncesc pentru a se poza lângă masculii de oțel, cu mâna încleștată pe sexele lor semețe. Ce freamăt, cât vuiet! Merită să bați drumul până la Praga! – își spun pacienții turistici, râzând pe toate limbile, în special pe croncănitul imposibil care e japoneza. Alături, cum spuneam, prin clădirea muzeului, bate un vânt depresiv, vestind un nou sezon tebecist.
Când am părăsit terenul dedicat lui Kafka, m-am gândit cu multă seriozitate că Patapievici trecuse înaintea mea prin Praga, pentru a ține o conferință unui grup de artiști cehi, cu tema lui preferată: "rolul organului sexual bărbătesc în arta contemporană".
